|
NORME METODOLOGICE de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă nr. 34 din 17 aprilie 2000 privind produsele agroalimentare ecologice
CAPITOLUL I Dispoziţii generale
Art.1 (1) Prezentele norme metodologice stabilesc cadrul organizatoric şi tehnic de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă nr. 34 din 17 aprilie 2000 privind produsele agroalimentare ecologice, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 172/21.IV.2000, denumită în continuare O.U.G. nr. 34/2000. (2) Agenţii economici, persoane fizice şi juridice care produc, prelucrează sau/şi comercializează produse agricole şi alimentare ecologice, numiţi în continuare operatori, sunt obligaţi să respecte prevederile O.U.G. nr. 34/2000 şi să aplice aceste norme. (3) Scopul aplicării acestor norme este de a dezvolta producţia agricolă ecologică prin sprijinirea producătorilor şi comercianţilor de produse agroalimentare ecologice în vederea creşterii eficienţei muncii lor şi să asigure protejarea consumatorilor împotriva înşelăciunilor şi fraudelor de falsificare a produselor ca fiind ecologice. Să asigure ca toate activităţile de producţie, prelucrare, depozitare, transport şi comercializare sunt supuse controlului şi sunt certificate de organisme de inspecţie şi certificare acreditate. Să promoveze proiecte de cercetare - dezvoltare privind producţia şi produsele ecologice în vederea elaborării normelor (standardelor) naţionale de agricultură ecologică. Să armonizeze aceste norme naţionale cu cele internaţionale, în vederea facilitării exportului de produse ecologice. Să stimuleze activităţile de instruire şi asistenţă a producătorilor, comercianţilor şi consumatorilor de produse ecologice pe toate căile - discipline distincte în învăţământul liceal şi superior agronomic, cursuri de instruire, consultanţă, publicaţii, dezbateri tematice la radio şi TV. (4) Termenul "ecologic" utilizat în O.U.G. nr. 34/2000, cât şi în prezentele norme este similar cu "biologic", "organic’’ sau combinaţiile acestora: "organo-biologic", bio-organic", şi, parţial, cu termenii "biodinamic" şi "natural".
Art.2 Autoritatea Naţionala a Produselor Agroalimentare Ecologice denumită în continuare A.N.P.E. - se constituie ca serviciu de specialitate în cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei, şi Pădurilor, în conformitate cu art.2, alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2000, cu atribuţii conform art.2, alin.(3) din sus-numita ordonanţă. A.N.P.E şi inspectorii săi teritoriali, supraveghează şi monitorizează activitatea organismelor de inspecţie şi certificare acreditate, în toate fazele de producţie, preparare şi comercializare, iar pentru producţia animalieră în toate stadiile de producţie, sacrificare, prelucrare şi până la vânzarea către cumpărătorul final.
CAPITOLUL II
Etichetarea
Art.3 (1) Etichetarea produselor agroalimentare ecologice se face în conformitate cu art.6 al O.U.G. nr. 34/2000. (2) Etichetarea şi reclama comercială a produselor vegetale primare neprocesate, a animalelor şi a produselor animaliere neprocesate, face referiri la modul de producţie ecologică în următoarele condiţii: a) aceste indicaţii arată clar că este vorba de un mod de producţie agricolă; b) produsul este obţinut în conformitate cu regulile de producţie ecologică stabilite în art. 4 şi art. 5 din O.U.G. nr. 34/2000 şi Anexa 1 la prezentele norme sau importate din alte ţări cu respectarea art. 9, alin. (1) din prezentele norme. c) produsul este obţinut sau importat de un operator care a fost supus controlului de către un organism de inspecţie şi certificare în conformitate cu art. 7 şi art. 8 al O.U.G. nr. 34/2000 şi Anexa 3 la prezentele norme; d) etichetarea face referire la denumirea şi/sau numărul de cod al organismului de inspecţie şi certificare care a efectuat ultima inspecţie. Codurile numerice sunt atribuite organismelor de inspecţie şi certificare de către A.N.P.E. în urma acreditării. (3) Etichetarea şi reclama produselor de origine vegetală şi animală procesate destinate consumului uman preparate din unul sau mai multe ingrediente de origine vegetală şi/sau de origine animală, face referire la modul de producţie ecologică, cu respectarea următoarelor: a) cel puţin 95% din ingredientele de origine agricolă ale produsului sunt obţinute sau derivate din produse în conformitate cu regulile de producţie stabilite în art. 4 şi art. 5 din O.U.G. nr. 34/2000, precum şi în Anexa 1 la prezentele norme sau sunt importate din alte ţări, cu respectarea art. 9, alin. (1) al prezentelor norme; b) toate celelalte ingrediente de origine agricolă ale produsului sunt incluse în Anexa 6, Secţiunea C din prezentele norme sau au fost autorizate provizoriu în alte ţări din Uniunea Europeană; c) produsul conţine numai substanţele enumerate în Anexa 6, Secţiunea A, ca ingrediente care nu sunt de origine agricolă; d) produsul sau ingredientele sale de origine agricolă menţionate la lit. a) nu au fost supuse unor tratamente cu substanţe care nu sunt specificate în Anexa 6, Secţiunea B din prezentele norme; e) produsul sau ingredientele sale nu au fost supuse tratamentelor care implică utilizarea radiaţiilor ionizante; f) produsul este preparat sau importat de un operator care s-a supus controlului de către un organism de inspecţie şi certificare în conformitate cu art. 7 şi art. 8 din O.U.G. nr. 34/2000, precum şi cu prevederile Anexei 3 la prezentele norme; g) etichetarea trebuie să facă referire la denumirea şi/sau numărul de cod al organismului de inspecţie şi certificare care a efectuat ultima inspecţie a operatorului; h) indicaţiile referitoare la modul de producţie ecologică trebuie să arate clar că reprezintă o metodă de producţie agricolă şi trebuie să fie însoţite de o menţiune a ingredientelor de origine agricolă în cauză, când o astfel de menţiune nu figurează clar în lista de ingrediente; i) produsul este obţinut fără utilizarea organismelor modificate genetic şi/sau a produselor derivate din astfel de organisme. (4) În Anexa 6, Secţiunea C se pot include şi alte ingrediente de origine agricolă numai dacă pe piaţă nu se găsesc ingrediente suficiente obţinute după regulile de producţie ecologică stabilite în art. 4 şi art. 5 din O.U.G. nr. 34/2000 sau nu pot fi importate din alte ţări. (5) Produsele vegetale care fac obiectul etichetării şi reclamei conform alin. (2) şi (3) cuprind menţiuni referitoare la conversia către modul de producţie ecologică, în următoarele condiţii: a) cerinţele menţionate în alin. (2) şi alin. (3) sunt complet îndeplinite cu excepţia celor referitoare la durata perioadei de conversie menţionată în Anexa 1 la prezentele norme, punctul 1; b) parcurgerea unei perioade de conversie de cel puţin 12 luni înainte de încheierea recoltatului; c) menţiunile de pe eticheta produsului în conversie sunt clare, astfel încât cumpărătorul să nu-l confunde cu un produs ecologic certificat final. Eticheta menţionează "produs în perioada de conversie la agricultura ecologică". Marcarea se face cu acelaşi format, culoare şi stil de caractere, ca şi denumirea comercială a produsului; cuvintele "agricultură ecologică" nu trebuie să fie mai proeminente decât "produs în conversie la"; d) produsul conţine doar un singur ingredient vegetal de origine agricolă; e) etichetarea trebuie să facă referire la denumirea şi/sau numărul de cod al organismului de inspecţie şi certificare care a efectuat ultima inspecţie a operatorului; f) produsul este obţinut fără utilizarea organismelor modificate genetic şi/sau a produselor derivate din astfel de organisme. (6) Etichetarea şi reclama produselor de origine vegetală şi animală procesate destinate consumului uman, preparate din unul sau mai multe ingrediente de origine vegetală şi/sau de origine animală, care nu satisfac cerinţele de la alin.(3), cuprind indicaţii referitoare la modul de producţie ecologică, în următoarele condiţii: a) cel puţin 70 % din ingredientele de origine agricolă sunt obţinute sau sunt derivate din produse obţinute conform regulilor de producţie ecologică din art. 4 şi art. 5 din O.U.G. nr. 34/2000 şi din Anexa 1 la prezentele norme sau importate din alte ţări, cu respectarea art. 9, alin.(1) din aceste norme; b) toate celelalte ingrediente de origine agricolă ale produsului sunt incluse în Anexa 6, Secţiunea C sau au fost autorizate provizoriu într-o alta ţară; c) indicaţiile referitoare la modul de producţie ecologică apar în lista de ingrediente, atunci când se arată clar ca au fost obţinute în conformitate cu regulile de producţie ecologică din art. 4 şi art. 5 din O.U.G. nr. 34/2000 şi din Anexa 1 la prezentele norme sau sunt importate din alte ţări, cu respectarea art. 9, alin.(1) din prezentele norme; ele apar tipărite în aceeaşi culoare, mărime şi stil de caractere identice cu celelalte indicaţii din lista de ingrediente. Astfel de indicaţii trebuie să apară distinct şi într-o declaraţie separată aflată în acelaşi câmp vizual cu descrierea comercială şi care menţionează procentul de ingrediente de origine agricolă sau derivate din acestea, obţinute conform regulilor de producţie ecologică din art. 4 şi art. 5 din O.U.G. nr. 34/2000 sau importate din alte ţări. Declaraţia nu trebuie să apară cu caractere, culoare, mărime, stil, mai proeminente decât descrierea comercială a produsului şi are următorul cuprins: "X % din ingredientele agricole au fost produse în conformitate cu regulile producţiei ecologice"; d) produsul conţine numai substanţele enumerate în Anexa 6, Secţiunea A, ca ingrediente care nu sunt de origine agricolă; e) produsul sau ingredientele sale de origine agricolă menţionate la lit. a) nu au fost supuse la tratamente care implică utilizarea de substanţe care nu sunt enumerate în Anexa 6, Secţiunea B din prezentele norme; f) produsul sau ingredientele sale nu au fost supuse tratamentelor care implică utilizarea radiaţiei ionizante; g) produsul a fost preparat sau importat de un operator care a fost supus controlului de către un organism de inspecţie şi certificare în conformitate cu art. 7 şi art. 8 din O.U.G. nr. 34/2000, şi cu Anexa 3 la prezentele norme; h) etichetarea face referire la denumirea şi/sau numărul de cod al organismului de inspecţie şi certificare care a efectuat ultimul control al operatorului; i) produsul este obţinut fără utilizarea organismelor modificate genetic şi/sau a produselor derivate din astfel de organisme. (7) În Anexa 6, Secţiunile A, B, C se stabilesc liste limitative cu substanţele şi produsele menţionate la alin.(3), lit. b), c) şi d) şi alin.(6), lit. b), d) şi e); (8) Un ingredient obţinut conform regulilor de producţie stabilite în art. 4 şi art. 5 ale O.U.G. nr. 34/2000, precum şi în Anexa 1 la prezentele norme, nu poate intra în compoziţia unui produs specificat în art. 2, alin.(1), lit. a) şi b) al OUG nr. 34/2000, concomitent cu acelaşi ingredient care nu a fost obţinut după aceste reguli.
CAPITOLUL IIIReguli de producţie ecologică
Art.4 (1) Metoda de producţie ecologică folosită pentru obţinerea de produse vegetale neprocesate, animale şi produse animaliere neprocesate, cu excepţia seminţelor şi a materialului săditor trebuie să respecte următoarele: a) să îndeplinească cerinţele cuprinse în Anexa 1 la prezentele norme şi după caz şi alte reguli detaliate referitoare la acestea; b) numai produsele compuse din substanţele menţionate în Anexa 1 sau enumerate în Anexa 2 pot fi utilizate ca produse pentru protecţia plantelor, ca fertilizatori şi amelioratori ai solului, materii prime pentru prepararea furajelor, aditivi furajeri, produse pentru curăţirea şi dezinfecţia adăposturilor şi instalaţiilor de creştere a animalelor sau în alte scopuri, în cazurile în care scopurile sunt precizate în Anexa 2 pentru anumite produse. Acestea se utilizează numai în condiţiile stabilite în Anexa 1 şi 2 şi în măsura în care utilizarea lor corespunzătoare este autorizată în agricultura generală, conform legislaţiei naţionale; c) să utilizeze seminţe şi material de înmulţire vegetativ obţinut prin metode de producţie ecologică, conform cu alin.(2), începând cu data de 1.01.2004; d) nu se admite utilizarea organismelor modificate genetic şi /sau a produselor derivate din astfel de organisme, cu excepţia medicamentelor de uz veterinar; (2) Metoda de producţie ecologică pentru seminţele şi materialul de înmulţire vegetativ, trebuie să respecte următoarele: a) să nu utilizeze organisme modificate genetic şi /sau orice produse derivate din astfel de organisme; b) în conformitate cu alin.(1), lit. a) şi b), pentru o generaţie pentru culturile anuale şi două perioade de vegetaţie pentru culturile perene; (3) Prin derogare de la alin.(1), lit. c) şi numai cu aprobarea A.N.P.E., pe timpul unei perioade de tranziţie care expiră la 31 decembrie 2003, operatorii pot folosi seminţe şi material de înmulţire vegetativ care nu a fost obţinut prin metoda de producţie ecologică dacă: a) utilizatorii de astfel de materiale de reproducere demonstrează organismului de inspecţie şi certificare că nu pot obţine de pe piaţă, un material de reproducere pentru un soi corespunzător speciilor in cauza; b) îndeplinesc condiţiile cuprinse în alin.(2), iar acest material nu a fost tratat cu produse care nu sunt enumerate în Anexa 2, Partea B. (4) "Răsaduri" în contextul prezentului articol, reprezintă plante întregi destinate plantării pentru producţia vegetală. (5) Metoda de producţie ecologică pentru răsaduri, obligă producătorii să folosească la înfiinţarea culturilor, răsaduri obţinute în conformitate cu regulile de producţie stabilite în art. 4 şi 5 ale O.U.G. nr. 34/2000 şi în Anexa 1 la prezentele norme. (6) Prin derogare de la alin.(5), pot fi utilizate răsaduri care nu au fost obţinute după metoda de producţie ecologică, cu aprobarea A.N.P.E. pe timpul unei perioade de tranziţie ce expiră la 31 decembrie 2004, cu condiţia să îndeplinească următoarele: a) utilizatorii de răsaduri să demonstreze organismului de inspecţie şi certificare că nu pot obţine răsaduri de pe piaţă dintr-un anumit soi, corespunzător speciilor în cauză; b) răsadurile nu au fost tratate de la însămânţare, cu alte produse decât cu cele enumerate în Anexa 2, Părţile A şi B; c) răsadurile provin de la un producător care s-a conformat regulilor de producţie stabilite în art. 4 şi 5 ale O.U.G. nr. 34/2000 şi Anexei 1 la prezentele norme, precum şi restricţiilor de la lit. b); d) după plantare răsadurile au fost cultivate conform dispoziţiilor art. 4, alin.(1), lit. a) şi b), pe o perioadă minimă de 6 săptămâni înaintea recoltării; e) etichetarea oricărui produs care conţine ingrediente derivate din astfel de răsaduri, nu include indicaţiile de la art. 8 al prezentelor norme. Art.5 (1) Produsele neautorizate la data adoptării prezentelor norme în scopul indicat în art. 4, alin.(1), lit. b) din prezentele norme, se includ în Anexa 2 când se utilizează pentru combaterea bolilor sau igienizarea, dezinfectarea şi dezinsectarea adăposturilor, utilajelor şi a instalaţiilor pentru creşterea animalelor cât şi pentru fertilizarea sau ameliorarea solului, în următoarele condiţii: a) sunt esenţiale pentru combaterea unui organism dăunător sau a unei anumite boli pentru care nu sunt disponibile alte alternative biologice, fizice sau tehnologice; b) condiţiile de utilizare a acestora, exclud orice contact direct cu seminţele, plantele, produsele vegetale, animalele şi produsele animaliere; c) pentru plantele perene, contactul direct poate avea loc, numai în afara perioadei de formare a părţilor comestibile cu condiţia ca aceste produse să nu se regăsească ca reziduuri în părţile comestibile; d) utilizarea lor nu are efect nociv asupra mediului ambiant şi nu provoacă contaminarea acestuia; e) sunt esenţiale pentru cerinţele specifice de nutriţie ale plantelor sau în scopul ameliorării specifice a solului şi nu pot fi realizate prin practicile menţionate în Anexa 1; (2) Mineralele şi oligoelementele utilizate în alimentaţia animalelor, ca surse suplimentare pentru prepararea furajelor, se includ în Anexa 2, cu menţiunea că sunt de origine naturală sau dacă nu sintetice similare cu produsele naturale. (3) Includerea unor produse în Anexa 2 se face cu specificarea următoarelor: a) descrierea detaliata a produsului; b) condiţiile de utilizare şi cernitele compoziţionale şi / sau de solubilitate având în vedere necesitatea de a se asigura, pentru aceste produse, că lasă un minim de reziduuri în părţile comestibile ale plantelor şi au incidenţă minima asupra mediului; c) cerinţele speciale de etichetare pentru produsele menţionate în art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000, în cazul în care astfel de produse sunt obţinute cu ajutorul anumitor produse cuprinse în Anexa 2.
CAPITOLUL IV
Inspecţie şi certificare
Art.6 (1) Inspecţia şi certificarea operatorilor care produc, prelucrează sau /şi comercializează produse agricole şi alimentare ecologice se face de către persoane fizice şi juridice din sectorul public sau privat acreditate, numite în continuare organisme de inspecţie şi certificare. (2) Operatorii care produc, prepară sau importă produsele specificate în art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000 în scopul comercializării lor trebuie: a) să-şi înregistreze activitatea lor la A.N.P.E conform art. 7, alin.(2) al O.U.G. nr. 34/2000; b) să se supună controlului unui organism de inspecţie şi certificare acreditat, conform art. 8, alin.(1) al O.U.G Nr. 34/2000; (3) A.N.P.E se asigură că este pusa la dispoziţia celor interesaţi o listă actualizată care să cuprindă denumirile şi adresele operatorilor supuşi sistemului de inspecţie. (4) A.N.P.E. adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că un operator care respectă prevederile prezentelor norme şi care achită contribuţia sa la cheltuielile de inspecţie are acces la sistemul de inspecţie.
Art.7 (1) Organismele de inspecţie şi certificare au obligaţia să se conformeze cerinţelor minime de inspecţie şi măsurilor de precauţie specificate în Anexa 3 a prezentelor norme. (2) Acreditarea şi monitorizarea organismelor de inspecţie şi certificare se face de către A.N.P.E. în conformitate cu art. 2, alin.(3), lit. f) şi g) al O.U.G. nr. 34/2000. (3) Condiţiile generale de acreditare pe care trebuie să le îndeplinească un organism de inspecţie şi certificare sunt: a) să prezinte procedura de inspecţie standard ce este utilizată, care să conţină o descriere detaliată a masurilor de control pe care acest organism îl impune operatorilor care fac obiectul inspecţiei sale; b) să prezinte un catalog al sancţiunilor pe care organismul de inspecţie şi certificare urmează să le aplice în caz de nereguli şi/sau încălcări a prevederilor legale; c) să dispună de personal calificat, spaţii, echipamente administrative şi tehnice, experienţă în domeniul agriculturii ecologice precum şi experienţa în domeniul inspecţiei; d) să fie credibil; e) să fie obiectiv faţă de operatorii care fac obiectul inspecţiei sale; (4) Fără a prejudicia prevederile de la alin.(3) şi alin.(6), organismele de inspecţie şi certificare acreditate sunt obligate să satisfacă exigenţele stabilite de Norma Europeana E.N 45011 "Criterii generale pentru organismele de certificare ce realizează atestarea produselor". (5) Până la îndeplinirea exigenţelor E.N 45011, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, poate stabili condiţii tranzitorii de acreditare pentru organismele de inspecţie şi certificare, pentru piaţa internă. (6) A.N.P.E. şi inspectorii săi teritoriali, conform art. 2, alin.(3), lit. g) al O.U.G. nr. 34/2000, îşi exercită atribuţia de control şi supraveghere a activităţii organismelor de inspecţie şi certificare acreditate, astfel: a) se asigură că inspecţiile efectuate de organismul de inspecţie şi certificare sunt obiective; b) verifică eficienţa inspecţiilor efectuate; c) ia cunoştinţă de orice nereguli şi /sau încălcări ale prevederilor prezentelor norme şi de orice penalităţi aplicate; d) retrag acreditarea organismului de inspecţie şi certificare în cazul în care acesta nu respectă cerinţele de la lit. a) şi b) şi nu îndeplineşte condiţiile de la alin. (5), (7), (8), (9) şi (11); (7) Organismele de inspecţie şi certificare acreditate menţionate în art. 7, alin.(1) al prezentelor norme au următoarele obligaţii: a) să se asigure că se aplică cel puţin măsurile de precauţie şi inspecţie specificate în Anexa 3, activităţilor ce fac obiectul inspecţiei lor; b) să nu furnizeze informaţiile şi datele pe care le obţin în cursul activităţii de inspecţie, altor persoane, decât celor responsabile pentru activitatea lor sau A.N.P.E.-ului; c) să ofere A.N.P.E.-ului în scopul inspecţiei, acces la birourile şi facilităţile sale, împreună cu orice informaţii şi asistenţă necesară solicitată de către autoritatea responsabilă; d) să transmită la A.N.P.E., până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, o lista a operatorilor supuşi inspecţiei lor la data de 31 decembrie a anului anterior, precum şi un raport anual privind activitatea desfăşurată; e) la constatarea de nereguli privind aplicarea art. 6, art. 7 şi art. 8 din O.U.G. nr. 34/2000, şi a prezentelor norme, sau la nerespectarea măsurilor din Anexa 3, să dispună eliminarea indicaţiilor prevăzute în art. 8, alin.(4) al OUG nr. 34/2000, referitoare la metoda de producţie ecologică de pe întregul lot sau de pe o parte a lotului unde s-a produs neregularitatea; f) la constatarea de infracţiuni repetate, interzic operatorului comercializarea produselor cu indicaţiile referitoare la metoda de producţie ecologică, pe o perioadă convenită de comun acord cu A.N.P.E. (8) a) Pentru producţia de carne, A.N.P.E, fără a prejudicia prevederile Anexei 2, se asigură că inspecţiile sunt efectuate pe toata filiera din ferma /unitatea de creştere a animalelor, de la sacrificare, tranşare, procesare, transformare, preparare, etichetare, până la vânzarea către consumatorul final; b) pentru alte produse animaliere, în afară de carne, se pot stabili în Anexa 3 şi alte reguli de garantare a caracterului ecologic, în scopul de a oferi consumatorilor garanţii ca aceste produse au fost obţinute în conformitate cu dispoziţiile din prezentele norme. (9) Organismele de inspecţie şi certificare din ţările Uniunii Europene, precum şi cele care au echivalenţă în U.E, care desfăşoară o activitatea de control şi certificare pe teritoriul României, au obligaţia de a-şi înregistra această activitate la Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, la A.N.P.E, prin prezentarea unui dosar de autorizare. Acest dosar cuprinde următoarele: a) cerere tip; b) actul de recunoaştere drept organ de control pentru certificarea conformităţii cu normele U.E privind produsele rezultate din agricultura ecologică; c) decizia de autorizare pe domenii; d) acreditarea respectării EN 45011. Autorizarea provizorie se consideră acceptată, în urma avizării dosarului. Acreditarea finală se face prin Ordin al Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi se publică în Monitorul Oficial. (10) Toate măsurile cuprinse în acest articol au scopul de a acorda consumatorilor garanţii privind obţinerea de produse în conformitate cu prezentele norme.
CAPITOLUL V
Indicaţii de conformitate cu regimul de control
Art.8 (1) Indicaţia sau sigla prezentată în Anexa 5 a prezentelor norme, care indică faptul că produsele sunt supuse sistemului de control, apare pe eticheta produselor menţionate în art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000, numai dacă: a) îndeplinesc cerinţele prevederilor art. 6 al O.U.G. nr. 34/2000 şi art. 3 al prezentelor norme; b) au fost supuse pe tot parcursul procesului de producţie şi preparare sistemului de control prevăzut în art. 7 al prezentelor norme; c) sunt vândute direct de producător sau de procesator consumatorul final în ambalaje închise etanş sau sunt plasate pe piaţă ca alimente preambalate; în cazul vânzărilor directe de către producător sau procesator consumatorului final, nu sunt necesare ambalaje închise etanş, dacă eticheta face posibilă identificarea clară şi neambiguă a produsului care necesită o astfel de indicaţie; d) pe eticheta apare numele şi/sau denumirea comerciala a producătorului, al procesatorului sau al comerciantului împreună cu denumirea şi codul numeric al organismului de inspecţie şi certificare şi orice altă indicaţie cerută de regulile privind etichetarea produselor agroalimentare în conformitate cu legislaţia naţională şi comunitară. (2) Nu se admite nici o adăugare pe eticheta sau publicitatea produsului, care să sugereze cumpărătorului că indicaţia care apare în Anexa 5 la prezentele norme, constituie o garanţie a unei calităţii organoleptice, nutriţională sau sanitară superioară. (3) A.N.P.E ia toate măsurile necesare pentru a preveni utilizarea frauduloasă a indicaţiilor prevăzute în Anexa 5 la prezentele norme.
CAPITOLUL VI
Importul din alte tari
Art.9 (1) Fără a prejudicia prevederile art. 5 al O.U.G. nr. 34/2000 şi art. 3 al prezentelor norme, produsele specificate în art. 2, alin.(1) din O.U.G. nr. 34/2000, care sunt importate pot fi comercializate în următoarele condiţii: a) sunt originare dintr-o ţară a Uniunii Europene sau dintr-o ţară care figurează în lista aprobată prin decizia Comisiei Europene şi sunt produse într-o regiune sau într-o unitate /fermă de producţie controlată de un organism de inspecţie specificat printr-o decizie privind ţara respectivă; b) autoritatea sau organismul competent din ţara exportatoare a eliberat un certificat de control atestând că lotul din certificat a fost obţinut în cadrul unui sistem de producţie care aplică reguli echivalente celor stabilite în art. 4 al prezentelor norme şi a fost supus unui sistem de inspecţie a cărei echivalenţă a fost recunoscută de Comisia Europeană. (2) Certificatul de control de la alin.(1), lit. b) trebuie: a) să însoţească produsele, cu exemplarul original până la sediul primului destinatar; de aici importatorul trebuie să-l păstreze la dispoziţia organismelor de inspecţie, cel puţin 2 ani; b) să fie redactat în conformitate cu procedurile şi după un model stabilit de Comisia Europeană (3) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor elaborează prin Ordin al Ministrului şi alte reguli detaliate privind acest capitol.
CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale
Art.10 (1) Prezentele norme sunt armonizate cu prevederile Reglementarii Consiliului (CEE) nr. 2092/91 din 24 iunie 1991 privind modul de producţie ecologică a produselor agricole şi indicaţiile înscrise pe produsele agricole şi produsele alimentare, cu toate completările până la data de 17 decembrie 1999 şi Reglementarea (CE) nr.1804/1999 din 19 iulie 1999 ce suplimentează Reglementarea (CEE) nr. 2092/91, pentru a include producţia animalieră. (2) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor completează şi amendează permanent legislaţia existentă, cu modificările care apar în legislaţia internă şi comunitară din domeniu. (3) Producătorii agricoli care intenţionează să treacă prin conversie de la agricultura convenţională la practicarea unei agriculturi ecologice, cât şi operatorii, pot beneficia de ajutoare acordate prin programe naţionale şi /sau comunitare, atât pentru perioada de conversie cât şi pentru producţia propriu-zisă, pentru prelucrarea şi marketingul produselor agroalimentare ecologice. (4) Normele specifice pentru fiecare specie de plante şi animale vor fi elaborate prin Ordin al Ministrului. (5) Anexele 1 - 8 fac parte integrantă din prezentele norme.
ANEXA 1 la Norme
PRINCIPIILE PRODUCTIEI ECOLOGICE
Partea A. Plante şi produse vegetale
1. Principiile stabilite în prezenta Anexa se aplică parcelelor, pe durata unei perioade de conversie de minim 2 ani înainte de însămânţare sau plantare sau, în cazul culturilor perene, cu excepţia pajiştilor, minim 3 ani înainte de prima recoltare a produselor stipulate în art. 2 (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2000. Organismele de inspecţie şi certificare cu aprobarea A.N.P.E. decid ca aceste perioade să fie mărite sau reduse, având in vedere utilizarea anterioara a parcelelor.
Perioada de conversie se reduce la minim, în cazurile în care parcelele respective au fost tratate cu un produs care nu figurează in Anexa nr. 2, Partea A, dar acest produs a fost folosit în cadrul unei acţiuni de combatere a unei maladii sau a unui dăunător, iniţiata de Direcţiile Judeţene Fitosanitare. Această reducere se acordă de către A.N.P.E. pe anumite parcele şi pentru o cultură determinată. Reducerea perioadei de conversie este condiţionată de respectarea următoarelor condiţii: a) parcelele erau deja convertite sau erau in curs de conversie la agricultura ecologică; b) reziduurile de la produsele pentru protecţia plantelor sunt prezente in cantităţi nesemnificative in sol şi in plante, in cazul plantelor perene; c) recolta obţinută şi care a fost supusă unui tratament cu produse chimice, nu se comercializează cu specificarea produs ecologic.
2. Fertilitatea şi activitatea biologică a solului trebuie menţinute şi ameliorate prin: a) cultivarea de plante leguminoase, plante pentru îngrăşăminte verzi sau plante cu înrădăcinare adâncă în cadrul unui asolament corespunzător; b) încorporarea de substanţe ecologice în sol, sub formă de compost sau nu, provenind de la unităţile producătoare în conformitate cu regulile de producţie din prezentele norme. Pot fi utilizate produse derivate provenind din fermele de animale, precum ar fi bălegarul de curte, dacă acestea provin din unităţile de creştere a animalelor care respectă regulile naţionale existente sau, în absenţa acestora, practicile internaţionale recunoscute referitoare la producţia animalieră ecologică.
Alte îngrăşăminte ecologice sau minerale, menţionate în Anexa 2, pot fi aplicate numai în măsura în care nu este posibilă nutriţia corespunzătoare a recoltei supusă rotirii sau ameliorarea solului prin metodele stabilite la lit. a) şi b) ale sub-alineatul anterior.
Pentru activarea composturilor se utilizează microorganisme sau preparate pe bază de plante. "Preparatele biodinamice" obţinute din făinuri minerale, îngrăşămintele naturale, se utilizează, în scopul menţionat în prezentul alineat.
3. Bolile, dăunătorii şi buruienile vor fi combătute prin îmbinarea următoarelor măsuri: alegerea de specii şi varietăţi tolerante sau rezistente, un asolament corespunzător, procedee mecanice şi fizice de combatere, protejarea entomofaunei utile prin asigurarea de condiţii favorabile cum ar fi: garduri vii, locuri pentru cuibare, lansare de prădători, arderea cu flacără a buruienilor.
4. Plantele comestibile sau părţi ale acestora, care cresc natural, colectate din zone agricole şi forestiere, sunt considerate ca fiind obţinute după metoda de producţie ecologica numai când aceste zone nu au fost tratate cu alte produse decât cu cele menţionate în Anexa 2 din prezentele norme, pentru o perioada de 3 ani înainte de colectare iar colectarea lor nu afectează echilibrul natural sau biodiversitatea din zona respectivă. Numai în caz de ameninţare imediată a recoltei se recurge la produsele menţionate în Anexa 2. 5. În producţia de ciuperci se pot utiliza substraturi, numai dacă acestea sunt compuse din următoarele componente:
5.1. îngrăşământ natural şi excremente de animale obţinute: a) fie provenind din fermele care aplică metoda de producţie ecologică; b) fie prin satisfacerea cerinţelor menţionate în Anexa 2, Partea A, punctele de la 1 la 4, sau numai până la 25% din acestea, când produsele de la litera a) nu sunt disponibile. Acest procent este calculat în funcţie de greutatea tuturor componentelor din substrat (cu excepţia materialului de acoperire şi a oricărui adaos de apă) înainte de amestecarea acestor componente. 5.2 produsele de origine agricolă, altele decât cele de la punctul 5.1, provenind de la unităţi /ferme care aplică metoda de producţie ecologică; 5.3 turba netratată chimic; 5.4 lemn netratat cu produse chimice după tăiere; 5.5 produsele minerale enumerate în Anexa 2, Partea A, apa şi sol;
Partea B. Animale şi produse animaliere obţinute de la următoarele specii: bovine, bubaline, porcine, ovine, caprine, cabaline, păsări
1. Principii generale
1.1 Producţia animalieră formează o parte integranta a unităţilor /fermelor ce practică agricultura ecologică.
1.2 Producţia animalieră trebuie să contribuie la echilibrul sistemelor de producţie agricolă prin respectarea cerinţelor nutritive ale culturilor şi prin îmbunătăţirea materiei organice a solului. În acest fel poate contribui la stabilirea şi menţinerea interdependenţei sol-plantă, plantă-animal şi animal-sol. Ca parte a acestui concept, producţia în afara solului nu este în conformitate cu regulile prezentelor norme.
1.3 Prin utilizarea resurselor naturale care pot fi reînnoite - gunoiul de grajd, culturi de leguminoase şi culturi furajere - sistemul de culturi /ferme de animale şi sisteme de păşunat, asigură păstrarea fertilităţii solului şi ameliorarea acestuia pe termen lung şi contribuie la dezvoltarea unei agriculturi durabile.
1.4 Creşterea animalelor în cadrul fermelor ecologice reprezintă o activitate legată de pământ. În afara excepţiilor autorizate în această Anexă, animalele trebuie să aibă acces la suprafeţe de exerciţiu în aer liber, iar numărul acestora pe unitatea de suprafaţă, trebuie limitat pentru asigurarea unui sistem integrat între producţia animalieră şi producţia vegetală. În acest mod se reduce la minim orice forma de poluare a solului, a apelor de suprafaţă şi a celor freatice. Numărul de animale se stabileşte în funcţie de suprafaţa disponibilă, în scopul evitării păşunatului intensiv şi eroziunii solului. Utilizarea îngrăşămintelor naturale de la aceste animale nu trebuie să aibă efecte poluante asupra mediului. Regulile detaliate privind utilizarea îngrăşămintelor animaliere sunt stabilite Partea B, la punctul 7 al prezentei Anexe.
1.5 În fermele ecologice de creştere a animalelor, toate animalele din una şi aceeaşi unitate /fermă de producţie, trebuie crescute conform regulilor stabilite în prezentele norme.
1.6 Animalele care nu sunt crescute în conformitate cu prevederile prezentelor norme, pot face parte din ferme ecologice, cu menţiunea că sunt crescute în unităţi unde adăposturile şi parcelele sunt clar separate de unităţile producătoare în conformitate cu regulile din prezentele norme şi că este vorba de specii diferite.
1.7 Prin derogare, animalele care nu sunt crescute în conformitate cu prevederile prezentelor norme, folosesc pentru o perioadă de timp limitată, în fiecare an, păşunile fermelor ecologice, cu menţiunea ca aceste animale să provină din creşterea extensivă şi totodată să nu se afle în acelaşi timp pe aceeaşi păşune cu animalele din ferma ecologică. Încărcătura de animale să nu depăşească echivalentul a 170 kg N/ha/an conform Anexei 7 din prezentele norme. Această derogare se acordă de către organismul de inspecţie şi certificare.
1.8 Animalele crescute conform prevederilor prezentelor norme se duc la păşunat pe terenul comun cu următoarele precizări: a) pământul a fost tratat pe o perioadă de cel puţin 3 ani numai cu produsele cuprinse în Anexa 2 la prezentele norme; b) animalele care nu se supun cerinţelor prezentelor norme dar care folosesc terenul comun să provină dintr-o producţie extensivă. Pentru alte specii sau rase necuprinse în prezenta Anexă, numărul de animale pe hectar să corespundă încărcăturii maxime echivalente a 170 kg N/ha/an, aşa cum este prevăzut în Anexa 7; c) orice produse animaliere provenite de la animalele care au fost crescute conform dispoziţiilor prezentelor norme, nu vor fi considerate ca făcând parte din producţia ecologică, dacă animalele folosesc în comun aceeaşi păşune cu animalele care nu sunt crescute în conformitate cu prevederile prezentelor norme. Se exceptează cazurile în care aceste animale sunt separate de animalele care nu respectă cerinţele prezentelor norme.
2. Conversia
2.1 Perioada de conversie a terenului este asociată cu creşterea ecologică a animalelor.
2.1.1 Atunci când o unitate /fermă de producţie este transformată, întreaga suprafaţa a acesteia destinată furajării animalelor, trebuie să respecte principiile producţiei ecologice, precum şi perioadele de conversie stabilite în Partea A din prezenta Anexă cu privire la plante şi produse din plante.
2.1.2 Prin derogare de la acest principiu, perioada de conversie poate fi redusă la un an pentru păşuni, traseele exterioare şi suprafeţele de exerciţii în aer liber, utilizate de speciile de animale pentru agrement şi companie. Această perioadă poate fi redusă la şase luni în cazul în care terenul respectiv nu a suferit recent tratamente cu alte produse în afara celor menţionate în Anexa 2 la prezentele norme. Această derogare se autorizează de organismele de inspecţie şi certificare.
2.2 Conversia animalelor şi a produselor animaliere.
2.2.1 Dacă produsele animaliere sunt vândute ca produse ecologice, animalele trebuie crescute conform regulilor stabilite în prezentele norme pe o perioadă de timp de cel puţin: a) 12 luni pentru cabaline, bovine şi bubaline pentru producţia de carne şi în orice caz nu mai mult de trei sferturi din durata lor de viaţă; b) 6 luni pentru rumegătoare mici şi pentru porci; c) 6 luni in cazul animalelor pentru producţia de lapte; d) 10 săptămâni pentru păsările destinate producţiei de carne, achiziţionate înainte de a avea vârsta de 3 zile; e) 6 săptămâni pentru păsările destinate producţiei de ouă. 2.2.2 Fac excepţie de la punctul 2.2.1 viţeii şi rumegătoarele mici pentru producţia de carne, care sunt vândute ca produse ecologice dacă: a) provin din producţia extensivă; b) sunt crescute în unităţi /ferme de producţie ecologică până în momentul vânzării sau sacrificării, pentru o perioadă minimă de 6 luni pentru viţei şi 2 luni pentru rumegătoare mici; c) originea lor este în conformitate cu condiţiile de la punctul 3.4, lit. d) şi e).
2.3. Conversia simultană
2.3.1 Prin derogare de la punctele 2.2.1, 4.2 şi 4.4 când există conversie simultană a unităţii de producţie în totalitate, incluzând animalele, păşunile şi/sau orice teren utilizat pentru furajarea animalelor, perioada totală de conversie combinată pentru animale, păşuni şi/sau orice teren utilizat pentru furajarea animalelor, poate fi redusă la 24 luni cu respectarea următoarelor condiţii: a) derogarea se aplică numai animalelor şi descendenţilor lor care existau deja şi terenurilor utilizate pentru producerea furajelor, păşunilor, înainte de începerea conversie; b) furajele provin în principal din aceiaşi unitate de producţie.
3. Originea animalelor
3.1 În alegerea speciilor şi a raselor, se ţine cont de capacitatea animalelor de a se adapta la condiţiile locale, de vitalitatea şi rezistenţa lor la boli. Rasele de animale sunt selectate cu prioritate din cele indigene pentru evitarea bolilor specifice sau problemelor de sănătate asociate câtorva rase sau specii utilizate în producţia intensivă.
3.2 Animalele trebuie să provină din unităţi /ferme de producţie care respectă regulile de producţie stabilite în art. 4 şi 5 din O.U.G. nr. 34/2000 şi în prezenta Anexă, privind diferitele tipuri de creştere a animalelor. Acest sistem de producţie se aplică pe toată durata de viaţă a acestor animale.
3.3 Prin derogare de la punctul 3.2 animalele existente în unităţile /fermele de producţie animalieră care nu respectă regulile din prezentele norme, fac obiectul conversiei, cu aprobarea organismelor de inspecţie şi certificare.
3.4 Cu aprobarea organismelor de inspecţie şi certificare, în condiţiile în care o cireadă sau o turmă este formată pentru prima dată, şi în absenta de animale suficiente crescute după metoda de producţie ecologică, animalele care nu sunt crescute ecologic se introduc într-o unitate ecologică de creştere a animalelor în următoarele condiţii: a) puicuţele destinate producţiei de ouă trebuie să aibă vârsta până la 18 săptămâni; b) puii destinaţi producţiei de carne trebuie să aibă maxim 3 zile în momentul în care părăsesc unitatea de producţie în care au fost produşi; c) bivolii trebuie să aibă maxim 6 luni; d) viţeii şi mânjii crescuţi conform regulilor prezentelor norme imediat ce au fost înţărcaţi şi trebuie să aibă maxim 6 luni; e) mieii şi iezii crescuţi conform regulilor prezentelor norme, imediat ce sunt înţărcaţi, trebuie să aibă maxim 45 zile; f) purceii trebuie crescuţi conform regulilor prezentelor norme imediat ce sunt înţărcaţi, cântărind maxim 25 kg;
3.5 Reînnoirea sau reconstituirea cirezii sau turmei este autorizată de organismul de inspecţie şi certificare atunci când nu sunt disponibile animale crescute ecologic şi în următoarele condiţii: a) mortalitatea ridicată a animalelor este cauzată de boli sau catastrofe; b) puicuţele destinate producţiei de ouă trebuie să aibă vârsta maximă de 18 săptămâni; c) puii de găină destinaţi producţiei de carne trebuie să aibă maxim 3 zile şi porcii înţărcaţi trebuie să cântărească maxim 25 kg;
3.6 În cazul în care nu sunt disponibile animalele crescute ecologic, reînnoirea sau reconstituirea cirezii sau turmei se face anual cu animale femele cu un maxim de 10% cabaline, bovine şi bivoliţe adulte şi 20% porcine, ovine şi caprine adulte, cu autorizarea organismelor de inspecţie şi certificare. 3.7 Procentele stabilite în derogarea de mai sus, nu se aplică unităţilor /fermelor de producţie care au un efectiv mai mic de 10 cabaline sau bovine sau mai puţin de 5 porcine, ovine sau caprine. Pentru aceste unităţi, orice reînnoire de genul celei menţionate mai sus, este limitată la maxim un animal pe an.
3.8 Aceste procente pot fi mărite până la 40%, cu avizul organismelor de inspecţie şi certificare după o extindere a creşterii animalelor în cadrul unităţii /fermei, sau după o schimbare a rasei sau după o noua specializare animalieră;
3.9 Masculii destinaţi reproducerii pentru creştere sunt aduşi din unităţi /ferme de producţie convenţionala cu condiţia ca ulterior aceştia să fie crescuţi şi hrăniţi conform regulilor stabilite în prezentele norme.
3.10 Animalele provenind din unităţi /ferme care nu respectă prezentele norme, conform condiţiilor şi restricţiilor stabilite în punctele de la 3.3 la 3.9 de mai sus, trebuie să respecte perioadele stabilite la punctul 2.2.1, dacă produsele urmează a fi vândute ca provenind din producţia ecologică; pe durata acestor perioade, toate regulile stabilite în prezentele norme trebuie respectate.
3.11 Atunci când animalele sunt obţinute în unităţi /ferme care nu respectă prezentele norme, se acordă o atenţie deosebită măsurilor privind sănătatea animalelor. Organismele de inspecţie, în funcţie de condiţiile locale, pot aplica măsuri speciale cum ar fi sortarea şi perioadele de carantină.
4. Furajarea
4.1 Furajarea animalelor, este condiţie de calitate a producţiei, respectând cerinţele nutriţionale ale animalelor în diferite stadii ale dezvoltării lor. Practicile de îngrăşare sunt autorizate în măsura în care sunt reversibile în orice stadiu al procesului de creştere. Hrănirea în exces a animalelor este interzisă.
4.2 Animalele se hrănesc cu furaje obţinute din agricultura ecologică.
4.3 Animalele se cresc conform regulilor stabilite în prezenta Anexă, de preferat ele se hrănesc cu furaje produse în propria ferma şi, în cazul când acest lucru nu este posibil, se utilizează furaje din alte unităţi /ferme care respectă regulile producţiei ecologice.
4.4 Furajul în conversie utilizat în raţiile medii este de maxim 30%. Atunci când furajele în conversie provin dintr-o unitate proprie, acest procent poate fi ridicat până la 60%.
4.5 Furajarea animalelor tinere se realizează pe bază de lapte natural, de preferinţă lapte matern. Toate mamiferele trebuie hrănite cu lapte natural pe o perioadă de 3 luni pentru bovine, bubaline şi cabaline, 45 zile pentru ovine şi caprine şi 40 zile pentru porcine.
4.6 Dacă este cazul, A.N.P.E. indică arealele sau regiunile unde se practică transhumanţa, fără a aduce prejudicii prevederilor privind furajarea animalelor stabilite în această Anexă.
4.7 Pentru erbivore sistemele de creştere se bazează pe utilizarea la maxim a păşunilor în funcţie de disponibilitatea acestora în diferite perioade ale anului. Minim 60% din materia uscată din raţiile zilnice, trebuie să cuprindă furaje grosiere, proaspete sau uscate, sau însilozate. Organismele de inspecţie şi certificare aprobă o reducere cu 50 %, pentru animalele în lactaţie pe o perioadă maximă de trei luni pentru fiecare lactaţie în parte.
4.8 Prin derogare de la punctul 4.2 procentul maxim de furaje convenţionale aprobat pe an, este de 10% pentru erbivore şi de 20 % pentru alte specii. Aceste valori sunt calculate anual, în procente din materia uscată a furajelor de provenienţă agricolă. Procentul maxim aprobat de furaje convenţionale în raţia zilnică, cu excepţia perioadei de transhumanţă, trebuie să fie de 25%, calculat ca procent din materia uscată.
4.9 Prin derogare de la punctul 4.8, când producţia de furaje este compromisă, ca urmare a condiţiilor meteorologice nefavorabile, organismele de inspecţie şi certificare aprobă pe o perioadă limitată, pentru o anumită zonă, folosirea unui procent mai mare de furaje convenţionale.
4.10 Pentru păsări, furajele utilizate în stadiul de îngrăşare trebuie să conţină cel puţin 65% cereale.
4.11 Furajele proaspete, uscate sau însilozate trebuie adăugate la raţia zilnică pentru porci şi păsări.
4.12 Produsele enumerate în Anexa 2, Partea D, punctele 1.5 şi 3.1. se utilizează ca aditivi şi ca auxiliari de fabricaţie pentru însilozare.
4.13 Materiile prime convenţionale care se utilizează ca furaje de origine vegetală, în furajarea animalelor sunt enumerate în Anexa 2, Partea C, punctul 1, din prezentele norme, sub rezerva limitelor cantitative impuse în prezenta Anexă şi ele sunt pregătite fără utilizarea de solvenţi chimici.
4.14 Materiile prime furajere de origine animală cuprinse în Anexa 2, Partea C, punctul 2, se utilizează în hrană sub rezerva limitelor cantitative impuse în prezenta Anexă.
4.15 Pentru satisfacerea cerinţelor nutriţionale ale animalelor, în furajarea animalelor se utilizează produsele enumerate în Anexa 2, Partea C, punctul 3, Minerale pentru furaje şi Partea D, punctul 1.1, Oligoelemente, şi punctul 1.2, Vitamine, provitamine şi alte substanţe chimice cu efecte similare.
4.16 Numai produsele enumerate in Anexa 2, Partea D, punctul 1.3, Enzime, punctul 1.4, Microorganisme, punctul 1.6, Lianţi, agenţi anti-aglutinare şi coagulant, punctul 2, Anumite produse utilizate în alimentaţia animalelor şi punctul 3, Auxiliari de fabricaţie pentru furaje se utilizează în furajarea animalelor în scopurile indicate pentru categoriile menţionate mai sus. Antibioticele, coccidiostaticile, medicamentele de uz veterinar, stimulenţii de creştere sau alte substanţe destinate stimulării creşterii sau producţiei, nu se utilizează în furajarea animalelor.
4.17 Se interzice utilizarea organismelor modificate genetic şi a derivatelor lor în obţinerea de furaje, materii prime, furaje compuse, aditivi furajeri, auxiliari de fabricaţie pentru furaje şi de alte produse utilizate în furajarea animalelor.
5. Prevenirea bolilor şi tratamentul veterinar
5.1 Prevenirea bolilor în producţia animalieră ecologică se bazează pe următoarele principii: a) selectarea corespunzătoare a raselor sau speciilor de animale aşa cum este prezentat detaliat la punctul 3 al prezentei Anexe; b) aplicarea practicilor de creştere a animalelor corespunzător cerinţelor fiecărei specii, încurajând rezistenţa ridicată la boli şi prevenirea infecţiilor; c) utilizarea furajelor de calitate, asigurarea unei mişcări curente şi accesul la păşuni, în scopul stimulării imunităţii naturale a animalului; d) asigurarea unei densităţi corespunzătoare a animalelor, evitând astfel supraaglomerarea şi orice alte probleme de sănătate ce pot rezulta din aceasta;
5.2 Principiile stabilite mai sus trebuie să limiteze problemele de sănătate ale animalelor, astfel încât să se poată controla în principal prin prevenire.
5.3 Atunci când un animal se îmbolnăveşte sau este rănit, acesta trebuie tratat imediat, şi izolat în adăposturi corespunzătoare.
5.4 Utilizarea medicamentelor de uz veterinar în creşterea animalelor prin metoda de producţie ecologică se bazează pe respectarea următoarelor principii: a) produsele fitoterapeutice, produsele homeopatice ca şi oligoelementele şi produsele enumerate în Partea C, punctul 3 din Anexa 2, se utilizează de preferinţă în locul medicamentelor de uz veterinar alopatice chimice de sinteză sau antibioticelor, cu condiţia ca ele să aibă un efect terapeutic real pentru speciile de animale cărora li se adresează şi pentru starea de sănătate căreia îi este destinat tratamentul; b) atunci când utilizarea produselor de mai sus nu este eficientă sau dacă produsele nu sunt eficiente în combaterea unei boli sau tratarea rănilor şi tratamentul animalelor este indispensabil pentru evitarea suferinţei sau chinului animalului, este posibil să se recurgă la medicamentele veterinare alopatice chimice de sinteză sau la antibiotice, numai sub responsabilitatea medicului veterinar; c) utilizarea medicamentelor de uz veterinar alopate chimice de sinteză sau a antibioticelor în tratamentele preventive este interzisă.
5.5 În completarea principiilor de mai sus se aplică următoarele reguli: a) este interzisă utilizarea substanţelor de stimulare a creşterii sau a producţiei ca şi utilizarea hormonilor sau a altor substanţe similare pentru controlul reproducerii sau în alte scopuri. Hormonii se administrează numai unui animal determinat în cadrul unui tratament veterinar curativ; b) sunt autorizate tratamentele veterinare ale animalelor sau tratarea clădirilor, echipamentelor şi instalaţiilor, conform legislaţiei naţionale, inclusiv utilizarea de medicamente veterinare imunologice, atunci când o afecţiune a fost depistată ca prezentă într-o anumită zonă în care este amplasată unitatea /ferma de producţie.
5.6 Atunci când se utilizează medicamente de uz veterinar, se indică clar tipul produsului, precum şi detaliile privind diagnosticul, posologia, metoda de administrare, durata tratamentului şi termenul de retragere legal. Aceste informaţii trebuie comunicate organismelor de inspecţie şi certificare înainte ca animalele sau produsele animaliere să fie comercializate ca produse ecologice. Animalele tratate, trebuie să fie clar identificate, individual în cazul animalelor mari, individual sau pe loturi, în cazul păsărilor şi a animalelor mici.
5.7 Perioada de aşteptare între ultima administrare, în condiţiile normale de utilizare a medicamentelor veterinare alopatice aplicate unui animal, şi producţia de produse alimentare provenind de la acest animal cu referire la modul de producţie ecologică este dublă faţă de perioada de aşteptare legală sau în cazul în care această perioadă nu este specificată, ea este de minim 48 de ore.
5.8 Dacă un animal sau un grup de animale primeşte într-un an, două sau maxim trei tratamente pe bază de medicamente veterinare alopatice chimice de sinteză sau de antibiotice, cu excepţia vaccinurilor, tratamentelor pentru paraziţi şi planurilor de eradicare obligatorii, aceste animale sau produsele obţinute de la acestea, nu se pot vinde ca produse ecologice. Animalele respective trebuie să parcurgă perioada de conversie conform punctului 2 al acestei Anexe, cu acordul organismului de inspecţie şi certificare.
6. Managementul creşterii animalelor, transportului şi identificarea produselor animaliere
6.1 Practici de creştere a animalelor.
6.1.1 Reproducerea animalelor crescute ecologic se bazează pe metode naturale. Este permisă inseminarea artificială, dar alte forme de reproducere artificială sau asistată sunt interzise.
6.1.2 Operaţiile privind aplicarea benzilor elastice la cozile oilor, tăierea cozilor, tăierea dinţilor, retezarea ciocurilor şi a coarnelor, nu trebuie efectuate sistematic în fermele /unităţile ecologice. O parte din aceste operaţii se autorizează de organismele de inspecţie şi certificare, din motive de siguranţa sau dacă ele urmăresc îmbunătăţirea stării de sănătate, bunăstarea sau igiena animalelor. Aceste operaţii trebuie efectuate la vârsta cea mai potrivită de către personal calificat, astfel încât suferinţa animalelor să fie redusă la minim.
6.1.3 Castrarea fizică este permisă pentru asigurarea calităţii produselor şi menţinerea practicilor tradiţionale de producţie (de exemplu, porcii pentru carne, tăuraşi, claponi etc.) şi numai în condiţiile stabilite în ultima frază a punctului 6.1.2.
6.1.4 Este interzisă ţinerea animalelor în stare legată. Prin derogare de la acest principiu, organismele de inspecţie şi certificare autorizează această practică, pentru animalele individuale, în baza unei motivări făcute de operator privind necesitatea acestei operaţii din motive de siguranţă sau de bunăstare şi legarea se face numai pentru o perioadă de timp limitată.
6.1.5 Prin derogare de la prevederile stabilite la punctul 6.1.4 vitele se leagă în adăposturi, cu menţiunea ca sunt prevăzute plimbări ale acestora, iar creşterea se face respectând cerinţele de bunăstare cu aşternuturi de paie corespunzătoare precum şi managementul individual. Această derogare se aprobă de organismele de inspecţie şi certificare.
6.1.6 Prin derogare bovinele din fermele mici se leagă atunci când nu este posibilă ţinerea acestora în grupuri, corespunzătoare cerinţelor comportamentului lor, cu condiţia ca ele să aibă de cel puţin de două ori pe săptămâna acces la păşuni, la traseele exterioare şi la suprafeţele de exerciţiu în aer liber. Derogarea se aprobă de organismele de inspecţie şi certificare.
6.1.7 Când animalele sunt crescute în grupuri, mărimea grupului se stabileşte în funcţie de stadiul lor de dezvoltare şi de necesităţile comportamentale ale speciilor respective. Este interzisă ţinerea animalelor în condiţii sau sub diete care le provoacă anemie.
6.1.8 Pentru păsări, vârsta minimă de sacrificare este de: 81 zile pentru găini, 150 zile pentru claponi, 49 zile pentru raţele Peking, 70 zile pentru raţele femele Muscovy, 84 zile pentru raţele masculi Muscovy, 92 zile pentru raţele Mallards, 94 zile pentru bibilici, 140 zile pentru curcani şi pentru gâştele pentru carne. În cazurile în care, operatorii nu aplică aceste vârste minime de sacrificare, ei trebuie să recurgă la rase cu creştere lentă.
6.2 Transportul
6.2.1 Transportul animalelor se efectuează astfel încât să limiteze stresul suferit de acestea. Încărcarea şi descărcarea lor trebuie efectuate cu grijă şi fără a folosi nici un fel de stimulare electrică pentru a constrânge animalele. Este interzisă utilizarea oricăror tranchilizante alopatice, înainte şi în timpul transportului.
6.2.2 Până la sacrificare şi în timpul acesteia animalele trebuie manipulate în aşa fel încât stresul lor să fie redus la minimum.
6.3 Identificarea produselor animaliere.
6.3.1 Animalele şi produsele animaliere se identifică în toate stadiile de producţie, prelucrare, transport şi comercializare.
7. Îngrăşămintele provenite de la animale
7.1 Cantitatea totală de îngrăşăminte pe unitate /fermă nu poate depăşi echivalentul a 170 kg azot pe an /hectar de suprafaţa agricolă utilizată, cantitate specificată în Anexa 2 la prezentele norme. Acolo unde este cazul, densitatea totală a animalelor se reduce pentru a evita depăşirea limitei de mai sus.
7.2 Pentru determinarea densităţii corespunzătoare a animalelor menţionate mai sus, unităţile de vită mare echivalente cu 170 kg azot/ha/an pe suprafaţă agricolă utilizată pentru diferite categorii de animale se stabilesc de A.N.P.E. luând ca referinţă datele din Anexa 7.
7.3 Orice abatere de la aceste valori trebuie justificată. Această cerinţă se referă doar la calcularea numărului maxim de animale în scopul asigurării nedepăşirii limitei de 170 kg azot de îngrăşământ pe an/hectar. Aceasta fără a aduce prejudicii densităţii animaliere pentru sănătatea şi bunăstarea acestora, după cum a fost stabilit în Partea B, punctul 8 şi în Anexa 8.
7.4 Unităţile /fermele agricole ecologice stabilesc colaborări cu alte unităţi /ferme, care respectă prevederile prezentelor norme, în scopul distribuirii surplusului de îngrăşăminte rezultate din producţia ecologică. Limita maximă de 170 kg azot de îngrăşăminte pe an/hectar de suprafaţă agricolă utilizată se calculează cu acordul tuturor unităţilor /fermelor de producţie ecologică implicate într-o astfel de cooperare.
7.5 Se pot stabili limite mai mici decât cele specificate în punctele de la 7.1 la 7.4, luând în considerare caracteristicile suprafeţei respective, aplicarea altor îngrăşăminte pe bază de azot suprafeţei respective şi preluarea azotului din sol de către culturi.
7.6 Echipamentele destinate depozitării îngrăşămintelor provenite de la animale trebuie să aibă capacitatea de a împiedica poluarea apei prin scurgeri directe sau prin scurgeri şi infiltrări în sol.
7.7 Pentru a asigura o buna administrare a îngrăşămintelor, capacitatea echipamentelor destinate depozitării îngrăşămintelor provenite de la animale trebuie să depăşească capacitatea de depozitare a acestora necesară pentru perioada cea mai lungă a anului, când se poate întâmpla ca folosirea îngrăşămintelor pentru sol să fie necorespunzătoare, fie când folosirea acestora este nepotrivită, în cazurile în care unitatea de producţie este amplasată într-o zonă desemnată sensibilă la nitraţi.
8. Zonele de mişcare liberă şi adăposturile animalelor
8.1 Principii generale
8.1.1 Condiţiile de adăpostire a animalelor trebuie să corespundă cerinţelor lor biologice, fiziologice şi etologice. Adăposturile trebuie să fie bine izolate termic, ventilate natural şi iluminate astfel încât să asigure animalelor un microclimat de confort, cu temperatură şi umiditate optime, curenţi de aer adecvaţi, iar concentraţia de gaze, nivelul de pulberi şi aeromicroflora să se încadreze în normele de igienă.
8.1.2 Spaţiile în aer liber, suprafeţele de exerciţii în aer liber sau traseele exterioare trebuie să ofere, în funcţie de condiţiile meteorologice locale şi de rasele respective, o protecţie suficientă împotriva ploii, vântului, soarelui şi temperaturilor extreme.
8.2 Densitatea de populare a animalelor şi masuri pentru evitarea păşunatului excesiv.
8.2.1 Adăpostirea animalelor nu este obligatorie în zonele unde condiţiile climatice corespunzătoare permit ca animalele să fie ţinute în mediul exterior.
8.2.2 Densitatea animalelor în adăposturi trebuie să garanteze confortul şi bunăstarea animalelor în funcţie de rase şi de vârsta animalelor. Trebuie avute în vedere nevoile comportamentale ale animalelor, mărimea grupului şi sexul animalelor. Densitatea optimă trebuie să asigure bunăstarea animalelor punându-le la dispoziţie un spaţiu suficient pentru a sta în picioare natural, pentru a se aşeza cu uşurinţă, pentru a se întoarce, pentru a-şi face toaleta, pentru a putea sta în toate poziţiile şi a face mişcări naturale cum ar fi să întindă şi să dea din aripi.
8.2.3 Suprafeţele minime ale adăposturilor şi ale spaţiilor de exerciţiu în aer liber şi alte caracteristici locale de adăpostire destinate diferitelor specii şi categorii de animale sunt stabilite în Anexa 8 la prezentele norme.
8.2.4 În aer liber, densitatea de populare a animalelor care se găsesc pe păşuni sau pe alte fâneţe, terenuri umede sau ierboase sau alte habitate naturale sau seminaturale, trebuie să fie suficient de scăzută pentru a evita erodarea solului şi exploatarea excesivă a vegetaţiei.
8.2.5 Adăposturile, ţarcurile, echipamentele şi ustensilele trebuie să fie curăţate şi dezinfectate astfel încât să prevină toate infecţiile încrucişate şi dezvoltarea organismelor purtătoare de boli. Numai produsele enumerate în Anexa 2, Partea E a prezentelor norme se utilizează pentru curăţirea şi dezinfecţia clădirilor şi instalaţiilor. Fecalele, urina şi hrana nemâncată sau dispersată trebuie înlăturate ori de câte ori este necesar pentru a reduce la minim mirosurile şi pentru a evita atragerea insectelor şi a rozătoarelor.
8.3 Mamiferele
8.3.1 Conform prevederilor de la punctul 5.3, mamiferele trebuie să aibă acces la păşuni, la suprafeţele de exerciţiu sau la traseele exterioare, care sunt parţial acoperite şi trebuie să utilizeze aceste zone atât timp cât starea fiziologică a animalului, condiţiile meteorologice şi starea terenului o permit, cu excepţia cazurilor în care cerinţele naţionale privind problemele specifice de poliţie sanitară le interzice. Erbivorele au acces la păşuni ori de câte ori condiţiile permit aceasta.
8.3.2 În cazurile în care erbivorele au acces la păşuni în perioada de păşunat iar sistemul de adăpostire pe timp de iarna oferă libertate de mişcare animalelor, obligaţia de a prevedea suprafeţe de exerciţiu în aer liber sau de alergare în câmp deschis pe timpul iernii poate fi amânată.
8.3.3 Fără a obstrucţiona ultima frază a punctului 8.3.1, taurii în vârsta de peste un an trebuie să aibă acces la păşuni sau la suprafeţele de exerciţiu în aer liber sau la traseele exterioare.
8.3.4 Prin derogare de la punctul 8.3.1, faza finală de îngrăşare a bovinelor, porcinelor, suinelor, şi ovinelor pentru producţia de carne are loc în stabulaţie cu menţiunea că aceste perioade în care animalele stau în adăpost să nu fie mai mare de o cincime din durata lor de viaţă şi nu mai mult de trei luni.
8.3.5 Adăposturile animalelor trebuie să aibă podele netede, dar nu alunecoase. Minim jumătate din suprafaţa totală a podelelor trebuie să fie solidă şi să nu fie alcătuite din stinghii sau podea tip grătar.
8.3.6 Adăposturile animalelor trebuie să fie prevăzute cu o suprafaţă de culcare şi de odihnă confortabilă, curată şi uscată suficient de mare, având o alcătuire solidă. Suprafaţa de odihnă este prevăzuta cu suprafeţe de culcare uscate şi acoperite cu aşternut de paie. Aşternutul poate fi constituit din paie sau din alte materiale naturale corespunzătoare. Aşternutul poate fi ameliorat şi îmbunătăţit cu produse minerale autorizate ca îngrăşământ în agricultura ecologică conform Anexei 2, Partea A la prezentele norme.
8.3.7 În creşterea viţeilor, toate exploataţiile fără excepţie trebuie să respecte legislaţia naţională privind protecţia acestora. Adăpostirea viţeilor mai mult de o săptămâna în boxe individuale este interzisă.
8.3.8 În ceea ce priveşte creşterea porcilor, toate exploataţiile trebuie să respecte dispoziţiile naţionale, stabilind norme minimale relative la protecţia porcilor. Scroafele trebuie să fie menţinute în grupuri, cu excepţia ultimei perioade de gestaţie şi pe durata perioadei de alăptare. Purceii nu se ţin în adăposturi cu suprafeţe netede sau în cuşti. Suprafeţele de exerciţiu în aer liber, trebuie să permită animalelor să-şi satisfacă nevoile lor naturale şi de râmat. În scopul acestei ultime activităţi pot fi utilizate diferite substraturi.
8.4 Păsările
8.4.1 Păsările trebuie crescute pe sol şi nu pot fi ţinute în cuşti.
8.4.2 Păsările de apă trebuie să aibă acces la un pârâu, eleşteu sau lac, de fiecare dată când condiţiile meteorologice permit în scopul respectării cerinţelor privind bunăstarea animalelor şi condiţiile de igienă.
8.4.3 Adăposturile pentru toate păsările trebuie să îndeplinească următoarele condiţii minime: a) minim o treime din suprafaţa podelei trebuie să fie solidă şi nu trebuie să fie alcătuita din stinghii sau podea tip grătar. Podelele se acoperă cu un aşternut din paie, talaş, nisip sau rumeguş; b) în adăposturile avicole pentru găinile ouătoare, o parte suficientă a suprafeţei necesare găinilor trebuie să fie destinată colectării dejecţiilor; c) ele trebuie să fie prevăzute cu locuri de cocoţat, de lungime corespunzătoare şi în număr corespunzător importanţei grupului şi a taliei păsărilor, aşa cum este prevăzut în Anexa 8 la prezentele norme; d) ele trebuie să dispună de trape de intrare-ieşire, de mărime adecvată şi să aibă o lungime combinată de mai puţin de 4 m pe 100 mp suprafaţă a adăpostului. Fiecare adăpost pentru păsări cuprinde până la: 4800 găini; 3000 găini ouătoare; 5200 bibilici; 4000 raţe femele Muscovy sau Pekin; 3200 raţe masculi Muscovy sau Pekin sau alte raţe; 2500 claponi, gâşte sau curcani. Suprafaţa totală utilizabilă a adăposturilor pentru păsări, destinate producţiei de carne pe întreaga unitate de producţie, nu trebuie să depăşească 1600 mp.
8.4.4 Pentru găinile ouătoare, lumina naturală se completează cu lumina artificială pentru a se asigura zilnic un maximum de 16 ore de luminozitate, cu o perioadă continuă de odihnă nocturnă de cel puţin opt ore.
8.4.5 Păsările trebuie să aibă acces la trasee exterioare, de fiecare dată când vremea permite şi de câte ori este posibil, pentru cel puţin o treime din durata vieţii lor. Aceste suprafeţe de alergare în aer liber trebuie să fie acoperite cu vegetaţie şi prevăzute cu instalaţii de protecţie şi să permită păsărilor acces liber la un număr corespunzător de jgheaburi cu apă şi hrană.
8.4.6 Din motive de sănătate, adăposturile trebuie să fie total golite între fiecare ciclu de creştere a păsărilor. În timpul acestei perioade, adăposturile şi instalaţiile trebuie să fie curăţate şi dezinfectate. La sfârşitul fiecărui ciclu de creştere a unui grup de păsări, suprafeţele de alergare trebuie să rămână goale pentru a permite refacerea vegetaţiei şi din motive de sănătate. Aceste cerinţe nu se aplică grupurilor mici de păsări care nu sunt ţinute în ţarcuri şi care sunt libere.
C. Apicultura şi produsele apicole
1. Principii generale
1.1 Apicultura este o activitate importantă care prin acţiunea de polenizare a albinelor contribuie la protecţia mediului ambiant şi la creşterea producţiei agro-forestiere.
1.2 Calificarea produselor apicole ca fiind obţinute după metoda de producţie ecologică este strâns legată de tratamentele aplicate stupilor cât şi de calitatea mediului înconjurător. Această calificare a produsului ca produs ecologic depinde în egală măsură de condiţiile de extracţie, de prelucrare şi depozitare a produselor apicole.
1.3 În cazurile în care un operator administrează mai multe unităţi apicole aflate în aceeaşi zonă, toate unităţile trebuie să respecte cerinţele din prezentele norme. Prin derogare de la acest principiu, un operator poate exploata unităţi care nu respectă dispoziţiile prezentelor norme cu condiţia să fie îndeplinite toate cerinţele, cu excepţia celor stabilite la punctul 4.2 privind amplasarea stupilor. În această situaţie însă produsul nu se comercializează ca produs ecologic.
2. Perioada de conversie
2.1 Produsele apicole se vând cu referire la modul de producte ecologică, dacă se respectă regulile de producţie stabilite în art. 4 şi 5 din O.U.G nr.34/2000 şi în prezentele norme, pe o durată de maxim un an. Pe durata perioadei de conversie, ceara se înlocuieşte conform prevederilor stabilite la punctul 8.3.
3. Originea albinelor
3.1 În alegerea raselor de albine trebuie să se ţină cont de capacitatea acestora de a se adapta la condiţiile locale, de vitalitatea şi rezistenţa lor la boli. Se preferă utilizarea soiurilor europene de Apis mellifera şi ecotipurile lor locale.
3.2 Stupii trebuie să fie constituiţi prin divizarea familiilor sau prin achiziţionarea de roiuri sau stupi de la unităţile care respectă prevederile menţionate în prezentele norme.
3.3 Cu acordul organismelor de inspecţie şi certificare, stupii existenţi în unitatea de producţie şi care nu respectă regulile din prezentele norme se convertesc.
3.4 Organismele de inspecţie şi certificare acordă derogare pentru reconstituirea stupilor, în absenţa stupilor, sau în cazuri speciale ca: mortalităţi ridicate cauzate de boli, catastrofe naturale, dar cu condiţia respectării perioadei de conversie.
3.5 Organismele de inspecţie şi certificare acordă derogare pentru renovarea stupilor, la 10% pe an din mătcile şi roiurile care nu respectă prezentele norme, care sunt încorporate în unitatea de producţie ecologică, cu condiţia ca mătcile şi roiurile respective să fie aşezate în stupi cu faguri sau cu baza de faguri proveniţi de la unităţile de producţie ecologică. În acest caz, nu se aplică perioada de conversie. 4. Amplasarea stupilor
4.1 Organismele de inspecţie şi certificare delimitează regiuni sau zone în care activităţile apicole care respectă prezentele norme nu sunt practicabile. Apicultorul va furniza organismelor de inspecţie şi certificare o harta la o scară corespunzătoare privind amplasarea stupilor, aşa cum este prevăzut în Anexa 3, Partea A.1, punctul 2, lit. a). Atunci când aceste arii nu sunt identificate, apicultorul este obligat să furnizeze organismelor de inspecţie şi certificare documentele şi justificările necesare, incluzând şi analizele care să demonstreze că ariile accesibile coloniilor sale îndeplinesc condiţiile din prezentele norme.
4.2 Amplasarea stupinelor trebuie: a) să garanteze că albinele dispun de surse naturale suficiente de nectar, de secreţii dulci, de polen precum şi acces la apa; b) să garanteze că pe o rază de 3 km de jur împrejurul amplasamentului stupilor, sursele de polen şi nectar să fie constituite esenţial din culturi obţinute prin metode ecologice şi /sau din flora spontană, conform art. 4 şi 5 din O.U.G. nr. 34/2000 şi prezentei Anexe, sau de la culturi care nu respectă prezentele norme, dar sunt supuse la tratamente ce au incidenţe scăzute asupra mediului. c) să menţină o distanta suficientă faţă de toate sursele de producţie neagricole care pot produce poluare. Organismele de inspecţie şi certificare stabilesc măsuri suplimentare pentru asigurarea acestei cerinţe.
5. Alimentaţia albinelor
5.1. La sfârşitul sezonului de producţie, în stupi trebuie lăsate rezerve de miere şi de polen suficiente pentru a supravieţui în timpul iernii.
5.2. Alimentaţia artificială a coloniilor este permisă în cazurile în care supravieţuirea familiilor de albine este compromisă de condiţiile climatice nefavorabile. Alimentaţia artificială trebuie să fie constituită din miere obţinută din apicultura ecologică provenind de preferinţă din aceeaşi unitate /fermă de producţie ecologică.
5.3. Organismele de inspecţie şi certificare, prin derogare de la punctul 5.2. pot autoriza, în hrănirea artificială utilizarea siropului de zahăr sau a melasei obţinute din agricultura ecologică, în locul mierii produse ecologic, în special în cazul în care condiţiile climatice provoacă cristalizarea mierii.
5.4. Informaţiile de mai jos vor fi introduse în registrul prisăcilor, în spaţiul destinat hrănirii artificiale: tipul produsului, datele, cantităţile şi stupii în care se utilizează
5.5. Utilizarea altor produse în afara celor indicate la punctul 5.1. până la punctul 5.3. nu se autorizează în apicultura care respectă prezentele norme.
5.6. Alimentaţia artificială a albinelor este permisă pe durata perioadei situată între ultima recoltă de miere şi cu 15 zile înainte de începutul recoltării mierii din anul următor.
6. Prevenirea bolilor şi tratamentele veterinare
6.1. In apicultură prevenirea bolilor trebuie să corespundă următoarelor principii: a) selectarea de rase rezistente; b) aplicarea unor practici favorizând o bună rezistenţă la boli şi prevenirea infecţiilor, ca de pildă: înnoirea regulată a mătcilor, controlul sistematic al stupilor pentru a detecta orice formă de boală, controlul puietului mascul din familiile de albine, dezinfectarea materialelor şi echipamentelor la intervale regulate, distrugerea materialelor sau a surselor de contaminare, reînnoirea regulată a cerii de albine şi constituirea unor rezerve suficiente de miere şi polen în familiile de albine.
6.2. Atunci când s-au luat toate masurile preventive menţionate mai sus, iar coloniile se îmbolnăvesc sau se infectează, ele trebuie tratate imediat şi, după caz, mutate în stupi de izolare.
6.3. Utilizarea de medicamente veterinare în apicultură conform metodelor de producţie ecologică, trebuie să respecte următoarele principii: a) sa fie utilizate în conformitate cu dispoziţiile naţionale; b) produsele fitoterapeutice şi homeopatice trebuie să fie utilizate de preferinţa în raport cu produsele alopate sintetizate chimic, cu condiţia ca ele să aibă un efect terapeutic real asupra bolii la care se aplica tratamentul; c) când utilizarea produselor menţionate mai sus, se dovedeşte ineficientă în combaterea unei boli sau a unei infecţii care riscă să distrugă coloniile, se poate recurge la medicamente alopatice chimice de sinteză, sub responsabilitatea medicului veterinar sau a altor persoane autorizate, fără a aduce prejudicii principiilor stabilite la lit. a) şi b) de mai sus; d) este interzisă utilizarea medicamentelor veterinare alopatice chimice de sinteză, în tratamentele preventive; e) prin derogare de la punctul 6.3, lit. a), utilizarea acidului formic, acidului lactic, acidului acetic şi acidului oxalic, precum şi a următoarelor substanţe: mentolul, timolul, eucaliptolul sau camforul sunt utilizate numai în cazurile de infestare cu Varroa jacobsoni.
6.4. Organismele de inspecţie şi certificare autorizează şi alte tratamente veterinare sau tratamentele aplicate familiilor de albine, fagurilor etc., impuse de legislaţia naţională.
6.5. În timpul perioadei de tratament în care se administrează produse alopatice chimice de sinteză, coloniile tratate trebuie să fie mutate în stupi de izolare şi toată ceara trebuie să fie înlocuită cu ceară care corespunde cu principiile din prezentele norme. Ulterior, se aplică coloniilor în cauză o perioadă de conversie de un an.
6.6. Cerinţele menţionate la punctul anterior nu se aplică produselor menţionate în punctul 6.3, lit. e).
6.7. Atunci când medicamentele de uz veterinar se folosesc se notează clar tipul produsului ca şi detaliile de diagnostic, de posologie, modul de administrare, durata tratamentului şi perioada de aşteptare legală. Aceste informaţii se comunică organismelor de inspecţie şi certificare înainte de comercializarea produselor, ca produse obţinute după metoda de producţie ecologică.
7. Practici de management apicol şi identificare
7.1. Se interzice distrugerea albinelor din faguri ca metodă asociată de recoltare a produselor apicole.
7.2. Mutilarea albinelor ca de pildă retezarea aripilor mătcilor este interzisă;
7.3. Se permite înlocuirea mătcilor prin uciderea mătcii vechi.
7.4.Distrugerea puietului mascul nu este permisă decât pentru a limita infecţia cu Varroa jacobsoni.
7.5. Este interzisă utilizarea de repulsivi chimici de sinteză în timpul operaţiunilor de extracţie a mierii.
7.6. Zona în care sunt amplasaţi stupii se înregistrează odată cu identificarea stupilor. Organismele de inspecţie şi certificare trebuie informate de orice deplasare a lor, într-un termen stabilit de comun acord.
7.7. În scopul garantării operaţiunilor se acordă o atenţie deosebită extracţiei, prelucrării şi depozitării produselor apicole. Toate masurile luate pentru conformitatea cu prezentele norme vor fi înregistrate.
7.8. Eliminarea straturilor superioare de ceară şi operaţiunile de extracţie a mierii se consemnează în registrul fiecărui stup.
8. Caracteristicile stupilor şi a materialelor utilizate in apicultura
8.1. Stupii se confecţionează din materiale naturale, care nu prezintă risc de contaminare pentru mediul înconjurător sau pentru produsele apicole.
8.2. Cu excepţia produselor menţionate la punctul 6.3, lit. e), în interiorul stupilor se folosesc doar produse naturale ca: propolis, ceară şi uleiuri vegetale .
8.3. Ceara de albine pentru noile rame provine de la unităţile de producţie ecologică. Prin derogare, în special pentru înfiinţarea de noi stupi şi pe durata perioadei de conversie, ceara de albine care nu provine din aceste unităţi poate fi permisă, în situaţii excepţionale, când pe piaţă nu există ceară de albine produsă ecologic şi cu condiţia ca aceasta să provină din opercule, numai cu aprobarea organismelor de inspecţie şi certificare.
8.4. Este interzisă extracţia mierii din faguri care conţin puiet.
8.5. Pentru protecţia materialelor, împotriva organismelor dăunătoare se utilizează doar produsele enumerate în Anexa 2, Partea B, secţiunea II.
8.6. Este permisă aplicarea de tratamente fizice, ca de pildă flacăra directă.
8.7. Pentru curăţarea şi dezinfectarea materialului, a clădirilor, a echipamentelor, a ustensilelor şi a tuturor produselor utilizate în apicultură se folosesc numai produsele enumerate în Anexa 2, Partea E.
Anexa 2 la Norme
Produse permise a se utiliza în agricultura ecologica
Partea A. Fertilizatori şi amelioratori ai solului
Condiţiile generale aplicabile tuturor produselor enumerate mai jos, se utilizează, în conformitate cu dispoziţiile din Anexa 1 şi cu prevederile legislative naţionale privind fertilizatorii şi amelioratorii solului.
Partea B. Pesticide
1. Produse de uz fitosanitar
Condiţiile generale aplicabile pentru toate produsele compuse din substanţele active sau conţinând substanţele active de mai jos sunt: să se utilizeze în conformitate cu dispoziţiile din Anexa 1 şi cu prevederile legislaţiei naţionale privind produsele de uz fitosanitar şi anume: Legea nr. 5/1982 privind protecţia plantelor cultivate şi a pădurilor şi regimul pesticidelor şi Legea nr.85/1995 care aprobă Ordonanţa nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură.
I. Substanţe de origine animală sau vegetală
II. Micro-organisme utilizate în lupta biologică contra paraziţilor
III. Substanţe utilizate numai pentru capcane şi/sau distribuitoare
Condiţii generale: capcanele şi/sau distribuitoarele trebuie să prevină răspândirea substanţelor în mediul înconjurător şi contactul direct între substanţe şi culturi, iar după utilizare ele se adună se îndepărtează pentru a elimina orice risc de poluare.
IV. Alte substanţe, folosite tradiţional in agricultura ecologică
2. Produse pentru combaterea dăunătorilor şi a bolilor în adăposturile şi spaţiile amenajate pentru creşterea animalelor. Se vor utiliza produsele cuprinse la punctul 1 din prezenta Anexă.
Partea C. Materii prime pentru prepararea furajelor
Partea D. Aditivi alimentari pentru animale, anumite substanţe utilizate în alimentaţia animalelor şi auxiliari de fabricaţie utilizaţi pentru furaje.
Partea E. Produsele autorizate pentru curăţirea şi dezinfecţia adăposturilor şi a instalaţiilor de creştere a animalelor
ANEXA 3 la Norme
CERINTELE MINIME DE INSPECŢIE ŞI MĂSURILE DE PRECAUŢIE PREVĂZUTE ÎN CADRUL REGIMULUI DE CONTROL ÎN ART. 7 şi ART. 8 AL ORDONANŢEI DE URGENŢĂ NR. 34 PRIVIND PRODUSELE AGROALIMENTARE ECOLOGICE
A. 1. Plantele şi produsele din plante obţinute din producţia agricolă sau din recoltă1. Producţia trebuie să aibă loc într-o unitate ale cărei parcele şi spaţii de producţie şi depozitare sunt clar separate de cele ale altei unităţi care nu produce în conformitate cu regulile stabilite în prezentele norme; unităţile de transformare şi/sau ambalare pot face parte din această unitate, în cazul în care activitatea lor se limitează la prelucrarea şi/sau ambalarea produselor agricole ale acesteia.
2. Când inspecţia se desfăşoară pentru prima oară, chiar dacă activitatea producătorului se limitează la recoltarea plantelor din flora spontană, împreună cu organismul de inspecţie şi certificare trebuie să întocmească: a) o descriere completă a unităţii precizând locurile de depozitare şi producţie precum şi parcelele şi/sau zonele de recoltare şi, acolo unde este cazul, spaţiile în care au loc anumite operaţiuni de prelucrare şi /sau ambalare; b) toate măsurile concrete care sunt luate de către producător la nivelul unităţii /fermei sale, pentru a se asigura respectarea prevederilor prezentelor norme; c) în cazul recoltării plantelor din flora spontană, garanţiile acordate de părţile terţe, pe care le poate oferi producătorul pentru a se asigura că sunt respectate prevederile Anexei 1, Partea A, punctul 4.
Descrierea şi măsurile respective se includ într-un raport de inspecţie contrasemnat de producătorul în cauză.
În afară de cele menţionate mai sus, raportul trebuie să conţină: data ultimei aplicări pe parcelele şi/sau suprafeţele de recoltare a produselor a căror utilizare nu este compatibilă cu dispoziţiile Anexei 1 şi Anexei 2 la prezentele norme, şi angajamentul producătorului de a efectua operaţiunile în conformitate cu art. 4 şi 5 din O.U.G nr. 34/2000 şi cu dispoziţiile prezentelor norme şi să accepte, în caz de neîndeplinire a acestei obligaţii, aplicarea măsurilor prevăzute în art. 10 şi art. 11 din O.U.G. Nr. 34/2000 şi în prezentele norme;
3. În fiecare an înainte de data stabilită de către organismul de inspecţie şi certificare, producătorul notifică acestuia, programul său de producţie cu detalii pentru fiecare parcelă;
4.Contabilitatea şi/sau documentele se ţin astfel încât să permită organismului de inspecţie şi certificare să determine originea, natura şi cantitatea tuturor materiilor prime cumpărate, ca şi utilizarea acestor materiale; în plus, se ţine contabilitatea şi documentele cantităţilor şi destinaţia produselor agricole vândute. Cantităţile vândute direct consumatorului final se înregistrează zilnic. În cazul în care unitatea îşi prelucrează propriile produse agricole, contabilitatea conţine informaţiile menţionate în Partea B, punctul 2, lit. c) din această Anexă.
5. Este interzisă depozitarea în unitate /fermă a altor materii prime decât cele a căror utilizare este compatibilă cu Anexa 1 şi Anexa 2 din prezentele norme.
6. În afară de vizitele de inspecţie neanunţate, organismele de inspecţie şi certificare efectuează o inspecţie fizică completă a unităţii, cel puţin o data pe an. Se prelevează probe pentru testarea produselor neautorizate conform prevederilor din prezentele norme. Totuşi, astfel de probe se prelevează în cazul în care se suspectează utilizarea unor produse neautorizate. După fiecare vizită se întocmeşte un raport de inspecţie contrasemnat şi de persoana responsabilă din unitatea respectivă.
7. Producătorul acordă organismelor de inspecţie şi certificare acces la parcelele, la spaţiile de depozitare şi producţie, precum şi la contabilitatea şi documentele relevante. El furnizează acestora, orice alte informaţii necesare inspecţiei sale.
8.1. Produsele specificate în art. 2, alin.(1) din O.U.G. nr. 34/2000 nu se transportă în alte unităţi, inclusiv la angrosişti sau detailişti, decât în ambalaje sau containere închise, în aşa fel încât să se prevină substituirea conţinutului lor şi însoţite de o etichetă în care să se precizeze, fără a aduce prejudicii prevederilor legale privind etichetarea, următoarele: a) numele şi adresa persoanei răspunzătoare de fabricarea şi prepararea produsului sau în cazurile în care este menţionat un alt vânzător, o declaraţie permiţând unităţii destinatare şi organismului de inspecţie şi certificare să identifice fără echivoc, persoana responsabilă cu producerea produsului; b) denumirea produsului, inclusiv o referire la modul de producţie ecologică, în conformitate cu art. 6 al O.U.G. nr. 34/2000 şi cu art. 3 al prezentelor norme.
8.2. Închiderea ambalajelor sau containerelor nu este necesară în următoarele cazuri: a) când transportul are loc între un producător şi un alt operator ambii fiind supuşi sistemului de inspecţie menţionat în art. 7 şi 8 din O.U.G. nr. 34/2000 şi în prezentele norme; b) când produsele sunt însoţite de un document care conţine informaţiile de la punctul 8.1 al prezentei Anexe.
9. În cazul în care un operator exploatează mai multe unităţi de producţie în aceeaşi regiune, unităţile din regiune care produc plante şi produse vegetale şi nu sunt prevăzute în art. 2, alin. (1) al O.U.G. nr. 34/2000, precum şi locurile de depozitare a materiilor prime se supun sistemului de inspecţie şi certificare, conform prevederilor de la punctul 2, lit. a) şi punctele 3 şi 4 din prezenta Anexă. În aceste unităţi nu este permis să se producă produse vegetale din aceeaşi varietate cu produsele vegetale ale unităţii menţionate la punctul 1.
Excepţie de la regula stabilită în ultima frază a alineatului de mai sus se aplică în următoarele cazuri: a) în cazul produselor obţinute de la culturi perene (arboricultura, cultura viţei de vie şi a hameiului) şi dacă sunt îndeplinite următoarele:
1. Producţia respectivă este înscrisă în cadrul unui plan de conversie pentru care producătorul se angajează de la începutul conversiei ultimei părţi a suprafeţelor în cauză să-l parcurgă în cel mai scurt timp posibil, dar care să nu depăşească maxim cinci ani. 2. Au fost luate toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura separarea permanentă a produselor obţinute în fiecare unitate implicată. 3. Organismul de inspecţie şi certificare este informat de momentul recoltării fiecărui produs considerat, cu cel puţin 48 de ore mai înainte. 4. Imediat după încheierea recoltării, producătorul comunică organismului de inspecţie şi certificare cantităţile exacte recoltate în unităţile respective precum şi toate caracteristicile ce permit identificarea producţiei; el confirmă faptul că măsurile aplicate în vederea garantării separării produselor au fost aplicate; 5. Planul de conversie şi măsurile menţionate la punctele 1 şi 2 din prezenta Anexă au fost aprobate de către organismul de inspecţie şi certificare. Această aprobare se confirmă în fiecare an după demararea planului de conversie.
b) în cazul suprafeţelor destinate cercetării agricole, aprobate de A.N.P.E, şi dacă sunt îndeplinite condiţiile de la punctul 9, lit. a), alin. 2, 3, 4 şi 5 din prezenta Anexă; c) în cazul producţiei de seminţe, de material de reproducere vegetativ şi de răsaduri, când sunt îndeplinite condiţiile de la punctul 9, lit. a), alin. 2, 3, 4 şi 5 din prezenta Anexă;
A. 2. Animale şi produsele animaliere obţinute din creşterea animalelor
1. Când inspecţia are loc pentru prima oară într-o unitate /fermă de producţie animalieră, producătorul şi organismul de inspecţie şi certificare elaborează următoarele: a) o descriere completă a adăposturilor de creştere a animalelor, a păşunilor, a suprafeţelor de exerciţiu în aer liber, a traseelor exterioare etc. şi acolo unde este cazul, a spaţiilor de depozitare, ambalare şi transformare a produselor animaliere, a materiilor prime şi a inputurilor; b) o descriere completă a instalaţiilor de depozitare a îngrăşămintelor provenite de la animale; c) un plan de împrăştiere a acestor îngrăşăminte, aprobat de organismul de inspecţie şi certificare şi o descriere completă a suprafeţelor destinate producţiei vegetale; d) după caz, contractele stabilite cu alţi agricultori pentru împrăştierea îngrăşămintelor provenite de la animale; e) un plan de management pentru unitatea de creştere ecologică a animalelor; f) toate măsurile concrete necesare la nivel de ferma /unitate animalieră pentru a asigura respectarea prezentelor norme.
Această descriere şi măsurile respective se stabilesc într-un raport de control, contrasemnat de producătorul în cauză.
În plus, acest raport trebuie să cuprindă un angajament al producătorului de a efectua operaţiile conform art. 4, 5, şi 6 din O.U.G nr. 34/2000 şi să accepte, în cazul încălcării acestora, aplicarea măsurilor menţionate în art. 10 şi 11 sus sus-numita Ordonanţă.
2. Cerinţele generale privind inspecţia, prevăzute în prezenta Anexă, Partea A.1, punctul 1 şi 4 până la punctul 8 referitoare la plante şi produse din plante, sunt aplicabile şi animalelor şi produselor animaliere.
Prin derogare de la aceste reguli, depozitarea medicamentelor de uz veterinar alopatice şi a antibioticelor este permisă în ferme /unităţi, dacă ele au fost prescrise de un medic veterinar în cadrul unor tratamente specificate în Anexa 1 şi se depozitează într-un loc supravegheat şi sunt înregistrate în registrul fermei /unităţii.
3. Animalele se identifică în permanenţă prin tehnici adaptate fiecărei specii, individual pentru mamifere mari şi individual sau pe lot, pentru păsări şi mamifere mici.
4. Înregistrarea animalelor se face într-un registru de creştere a animalelor care rămâne la dispoziţia organismelor de inspecţie şi control în orice moment, la ferma /unitate.
Aceste registre care conţin o descriere completă a sistemului de management al septelului cuprind următoarele informaţii: a) pe specii, intrarea animalelor în ferma /unitate: originea şi data sosirii, perioada de conversie, marca de identificare şi antecedentele veterinare; b) pe specii, ieşirea animalelor: vârsta, numărul de capete, greutatea la sacrificare, marca de identificare şi destinaţia; c) detalii privind animalele pierdute şi motivele pierderii acestora; d) cu privire la furaje: tipul furajului, inclusiv suplimentele furajere, proporţia diferitelor componente ale raţiei, perioadele de acces la suprafeţele de exerciţiu în aer liber, perioadele de transhumanţă, când există restricţii la acestea; e) cu privire la prevenirea bolilor, tratamentul şi asistenţa veterinară: data tratamentului, diagnosticul, tipul produsului administrat, modalităţi de tratament şi reţeta medicului privind asistenţa veterinară, odată cu prezentarea motivelor şi a termenului de aşteptare impus înainte de comercializarea produselor animaliere.
5. Atunci când un producător administrează mai multe ferme animaliere în aceeaşi regiune, unităţile care cresc animale sau produse animaliere care nu sunt incluse în art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr.34/2000, se supun de asemenea sistemului de inspecţie prevăzut în Partea A.2, punctul 1, lit. a), b), c) din prezenta Anexă şi prevederilor referitoare la programul de creştere, registrele de creştere şi principiile de depozitare a produselor utilizate pentru creşterea animalelor.
B. Unităţile de transformare a produselor vegetale şi animaliere şi a produselor alimentare compuse din produse vegetale şi animale.
1. Când inspecţia are loc pentru prima data, operatorul şi organismul de inspecţie şi certificare redactează următoarele: a) o descriere completa a fermei /unităţii în care prezintă instalaţiile pentru prelucrarea, ambalarea şi depozitarea produselor agricole, înainte şi după activităţile actuale; b) toate măsurile concrete ce urmează a fi luate la nivel de unitate /fermă pentru asigurarea respectării prevederilor prezentelor norme. Această descriere şi măsurile respective se stabilesc într-un raport de inspecţie, contrasemnat de persoana responsabilă în unitatea respectivă.
Raportul trebuie să cuprindă un angajament al producătorului de a efectua operaţiile conform art. 4, 5, şi 6 din O.U.G. nr.34/2000 şi prezentelor norme şi să accepte, în cazul încălcării acestora, aplicarea măsurilor menţionate în art. 10 şi 11 din sus-numita Ordonanţă.
2. Producătorul păstrează contabilitatea şi documentele pentru a permite organismului de inspecţie şi certificare să determine următoarele: a) originea, natura şi cantitatea de produse agricole menţionate la art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr.34/2000, care au fost livrate unităţii /fermei; b) natura, cantitatea şi destinatarii produselor menţionate la art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr.34/2000, care au părăsit unitatea /ferma; c) orice alte informaţii, cum ar fi originea, natura şi cantitatea ingredientelor, aditivilor şi substanţelor ajutătoare de fabricaţie livrate unităţii şi compoziţia produselor transformate, cerută de organismul de inspecţie şi certificare în scopul unei inspecţii adecvate a operatorilor.
3. Atunci când în unitate sunt transformate, ambalate sau depozitate produse care nu sunt menţionate în art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000, trebuie ca: a) unitatea să dispună de spaţii separate pentru depozitarea produselor menţionate în art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000, înainte şi după operaţii; b) operaţiile se efectuează continuu până când este completată seria de producţie, separată în timp şi spaţiu de operaţiunile similare aferente produselor care nu sunt cuprinse în art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000; c) atunci când astfel de operaţiuni nu sunt efectuate frecvent, ele se anunţă, într-un termen limită fixat de comun acord cu organismul de inspecţie şi certificare; d) să se ia toate masurile pentru a se asigura identificarea loturilor şi pentru a evita amestecarea cu produse care nu sunt obţinute în conformitate cu regulile stabilite în O.U.G. nr. 34/2000 şi în prezentele norme.
4. În afară de inspecţiile neanunţate, organismul de inspecţie şi certificare efectuează o inspecţie fizică completă a unităţii, cel puţin o data pe an. Pentru testarea produselor neautorizate se prelevează probe conform prezentelor norme şi se fac prelevări în vederea analizării produselor neautorizate în spiritul prezentelor norme. Acestea se fac când utilizarea produsului neautorizat este presupusă. După fiecare control se întocmeşte un raport de inspecţie contrasemnat de persoana responsabila din ferma /unitatea controlată.
5. Operatorul acordă organismului de inspecţie şi certificare, în scopul inspecţiei sale, accesul în fermă /unitate, la înregistrările contabile şi la documentele de suport relevante. El furnizează organismului de inspecţie şi certificare, informaţiile considerate a fi necesare, în scopul inspecţiei sale.
6. Produsele menţionate în art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000 nu se transportă către alte unităţi, inclusiv către angrosişti sau detailişti, decât în ambalaje sau containere închise astfel încât să se prevină substituirea conţinutului lor şi însoţite de o etichetă care să precizeze fără a aduce prejudicii celorlalte indicaţii legale privind etichetarea, următoarele: a) numele şi adresa persoanei răspunzătoare cu producţia sau prepararea produsului sau, în cazul în care alt vânzător este menţionat, o menţiune care să permită unităţii destinatare şi organismului de inspecţie şi certificare să identifice fără echivoc persoana responsabilă cu fabricarea produsului; b) denumirea produsului, inclusiv o referinţă la modul de producţie ecologică, în conformitate cu prevederile art. 6 al O.U.G. nr. 34/2000.
După primirea produsului menţionat în art.2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000, operatorul verifică închiderea ambalajelor sau containerelor precum şi prezenţa indicaţiilor menţionate în primul alineat, la Partea A.1, punctul 8.1 şi la Partea C, punctul 8. Rezultatul acestei verificări este menţionat explicit în raporturile cuprinse în Partea B, punctul 2. În cazul în care verificarea dă naştere la îndoieli legate de faptul că produsul în cauză provine de la un operator supus sistemului de inspecţie prevăzut în art.7 şi art. 8 din O.U.G. nr. 34/2000, acest produs nu poate fi prelucrat sau ambalat, decât după eliminarea acestor îndoieli, cu excepţia cazului în care produsul este comercializat fără indicaţii referitoare la modul de producţie ecologică.
La primirea produselor menţionate în art.2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000, operatorul verifică etanşeitatea ambalajelor sau containerelor şi prezenţa indicaţiilor precizate în Partea A.1, punctul 8 al acestei Anexe. Rezultatul acestei verificări este menţionat în Partea B, punctul 2. În cazul în care în urma verificării există îndoieli asupra faptului că produsul respectiv provine de la un operator supus sistemului de inspecţie menţionat în art.7 şi art.8 din O.U.G. nr. 34/2000, el poate fi trimis spre prelucrare sau ambalare doar după eliminarea acestor îndoieli.
C. Importatorii de produse vegetale, produse animaliere şi produse alimentare, conţinând produse vegetale şi/sau animaliere provenind din alte tari.
1. În cazurile în care regimurile de inspecţie sunt implementate pentru prima dată, importatorul şi organismul de inspecţie şi certificare întocmesc: a) o descriere completă a spaţiilor importatorului şi a activităţilor sale de import, indicând punctele de intrare ale produselor în România şi toate depozitele pe care importatorul intenţionează să le utilizeze pentru depozitarea produselor importate; b) toate măsurile practice luate de către importator pentru a se asigura respectarea prezentelor norme.
Aceasta descriere şi măsurile respective se includ într-un raport de inspecţie, contrasemnat de către importator.
În afara celor menţionate mai sus, raportul conţine şi un angajament al importatorului că: a) derulează operaţiunile de import în conformitate cu prevederile art. 9 din prezentele norme şi acceptă, în caz de nerespectare a acestora, aplicarea măsurilor menţionate în art. 10 şi 11 din O.U.G. nr. 34/2000; b) se asigură că toate spaţiile de depozitare pe care acesta le foloseşte sunt deschise inspecţiei care este efectuată de organul de inspecţie, inclusiv atunci când spaţiile de depozitare sunt situate într-o altă ţară sau altă regiune de un organ de inspecţie autorizat în acea ţară sau regiune.
2. Este obligatorie păstrarea unei evidenţe contabile astfel încât organismul de inspecţie şi certificare să urmărească fiecare lot de produse conforme cu art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000 sau importate dintr-o altă ţară pentru a determina următoarele: a) originea, natura şi cantitatea lotului în cauză, iar la cererea organismului de inspecţie şi certificare, toate detaliile privind modalităţile de transport ale exportatorului din altă ţară până la spaţiile de depozitare ale importatorului; b) natura, cantităţile şi destinatarii lotului în cauză, iar la solicitarea organismului de inspecţie şi certificare, toate detaliile privind modalităţile de transport de la spaţiile de depozitare ale importatorului până la destinatarii respectivi.
3. Importatorul informează organismul de inspecţie şi certificare de fiecare lot de marfă importat în România, precum şi toate detaliile necesare: copiile certificatului de inspecţie a produselor obţinute prin metoda de producţie ecologică.
4. Atunci când produsele importate prevăzute în art. 2, alin(1) al O.U.G. nr. 34/2000 sunt depozitate în spaţiile de depozitare în care sunt prelucrate, ambalate sau depozitate şi alte produse agricole sau alimentare: a) produsele menţionate în art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000 se depozitează separat de alte produse agricole şi/sau produse alimentare; b) se iau toate măsurile pentru garantarea identificării loturilor şi pentru evitarea amestecurilor cu produse care nu sunt obţinute conform regulilor din prezentele norme.
5. În afară de vizitele de inspecţie neanunţate, organismul de inspecţie şi certificare efectuează o inspecţie fizică completă, cel puţin o data pe an, la spaţiile de depozitare ale importatorului şi, după caz, şi la anumite spaţii de depozitare utilizate de importator.
Organismul de inspecţie şi certificare controlează evidenţa contabilă conform punctului 2, Partea C din prezenta Anexă şi certificatele de control menţionate în art.9, alin.(1), lit. b) şi alin.(2). Se ridică probe pentru testarea prezentei de produse neautorizate de prezentele norme. Probele se iau în cazurile în care există o suspiciune privind utilizarea de substanţe neautorizate. După fiecare vizită, se întocmeşte un raport de inspecţie, contrasemnat de către persoana responsabilă din unitatea inspectată.
6. Importatorul trebuie să acorde organismului de inspecţie şi certificare, în scopul inspecţiei sale, accesul la spaţiile sale, la evidenţa contabilă, precum şi la alte documente doveditoare însoţitoare, în special la certificatele de import. El trebuie să furnizeze organismului de inspecţie şi certificare toate informaţiile necesare pentru efectuarea acestei inspecţii.
7. Produsele cuprinse în art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000 se importă din alte ţări în ambalaje sau containere închise, astfel încât să se prevină substituirea conţinutului lor şi însoţite de o identificare a exportatorului şi de toate alte mărci şi numere permiţând identificarea lotului pe certificatul de inspecţie.
La primirea produselor menţionate în art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000, importate din alte ţări, operatorul verifică închiderea ambalajelor sau a containerelor şi conformitatea între lot şi certificatul de import menţionat în art.9, alin.(1), lit. b) sau cu un certificat similar. Rezultatul acestei verificări se menţionează în evidenţele contabile conform punctului 2, partea C din prezenta Anexă. Atunci când în urma verificării există îndoieli asupra originii produsului provenit dintr-o ţară din Uniunea Europeană sau dintr-o altă ţară inclusă pe lista Comisiei Europene, produsul nu poate fi comercializat, transformat sau ambalat decât după eliminarea suspiciunilor, cu excepţia cazurilor în care produsul se comercializează fără referire la modul de producţie ecologică.
8. Produsele menţionate în art. 2, alin.(1) al O.U.G. nr. 34/2000 nu se transportă către alte unităţi, inclusiv către angrosişti şi detailişti, decât în ambalaje sau containere închise astfel încât să nu fie posibilă substituirea conţinutului lor şi însoţite de o etichetă, fără a aduce prejudicii indicaţiilor privind etichetarea. Eticheta cuprinde următoarele: a) denumirea şi adresa importatorului produsului şi o menţiune care să permită unităţii destinatare şi organismului de inspecţie şi certificare să identifice fără echivoc, importatorul produsului; b) denumirea produsului, inclusiv o referire la modul de producţie ecologică în conformitate cu art. 6 al O.U.G nr. 34/2000 şi cu art. 3 al prezentelor norme.
ANEXA 4 la Norme
INFORMAŢIILE CARE SE NOTIFICĂ CONFORM Art. 7, alin. (2) al O.U.G Nr. 34/2000
a) Numele şi adresa operatorului; b) Amplasarea incintelor şi a parcelelor unde se desfăşoară operaţiunile; c) Natura operaţiunilor şi a produselor; d) Angajamentul operatorului pentru efectuarea operaţiunilor în conformitate cu prevederile art. 4, 5, 6 şi 9 din O.U.G nr. 34/2000; e) În cazul unităţilor /fermelor de producţie, data la care producătorul încetează să folosească produse a căror utilizare nu este compatibilă cu prevederile art. 4 şi 5 din O.U.G nr. 34/2000, pe parcelele respective; f) Denumirea organismului de inspecţie şi certificare acreditat, căruia operatorul i-a încredinţat inspecţia activităţii sale, în cazul în care s-a implementat sistemul de inspecţie prin acreditarea unor astfel de organisme.
ANEXA 5 la Norme
INDICAŢIA CONFORM CĂREIA PRODUSELE SUNT SUPUSE REGIMULUI DE CONTROL
Indicaţia că un produs este supus regimului de control trebuie să figureze în aceeaşi limbă cu cea utilizată pentru etichetare.
Ro: Agricultura Ecologică - Sistem de control CE
ANEXA 6 la Norme
CONDIŢIILE MINIME ŞI UNELE PRECIZĂRI PRIVIND UTILIZAREA INGREDIENTELOR DE ORIGINE AGRICOLĂ UTILIZATE LA PREPARAREA PRODUSELOR ALIMENTARE
Principiile generale
Secţiunile A, B, C ale prezentei Anexe stabilesc ingredientele şi auxiliarii tehnologici autorizaţi la prepararea produselor alimentare compuse din unul sau mai multe ingrediente de origine vegetală, menţionate în art. 2, alin.(1), lit. b) al O.U.G. nr. 34/2000, cu excepţia vinurilor.
Prepararea de produse alimentare compuse din unul sau mai multe produse animaliere se face conform legislaţiei naţionale din domeniu.
Secţiunile A şi C fac referire la orice tip de ingredient, iar Secţiunea B la auxiliari tehnologici. Toate aceste ingrediente sau auxiliarii tehnologici se utilizează în conformitate cu legislaţia naţională sau conform cu principiul unei bune practici în materie de fabricare de produse alimentare.
Definiţii
În sensul acestei Anexe, se aplică următoarele definiţii :
1. ingrediente: toate substanţele, inclusiv aditivii utilizaţi în fabricarea şi prepararea unui produs alimentar şi care se regăsesc în produsul final, eventual sub o formă modificată.
2. ingrediente de origine agricolă: a) produse agricole singure şi produsele derivate din acestea, obţinute prin spălare, curăţare sau prin procedee termice şi/sau mecanice şi/sau prin procedee fizice, care au ca efect reducerea conţinutului în apa al produsului; b) produse derivate din produsele menţionate la lit. a), obţinute prin alte procedee utilizate în transformarea alimentelor, cu excepţia cazurilor în care aceste produse sunt considerate aditivi sau arome alimentare, conform definiţiilor de la punctele 5 şi 7 de mai jos.
3. ingrediente de origine neagricolă: alte ingrediente decât cele de origine agricolă şi care aparţin cel puţin uneia dintre categoriile de mai jos: a) aditivi alimentari, inclusiv suporţi pentru aditivi alimentari, definiţi la punctul 5 şi punctul 6 din prezenta Anexă; b) arome, definite la punctul 7 al prezentei Anexe; c) apa şi sare; d) preparate pe bază de micro-organisme; e) minerale, inclusiv oligoelementele şi vitamine;
4. auxiliari tehnologici: aditivii alimentari autorizaţi pentru utilizarea în alimentele destinate consumului uman;
5. aditivi alimentari: orice substanţă care în mod normal nu este consumată ca aliment în sine şi care nu este utilizată ca ingredient alimentar caracteristic, având sau nu o valoare nutritivă prin a cărei adăugare intenţionată la produsele alimentare în scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea însăşi sau prin derivaţii săi, direct sau indirect o componentă a acestor produse alimentare.
6. suporţi, inclusiv agenţi solvenţi purtători: aditivii alimentari, utilizaţi la dizolvarea, diluarea, dispersia sau modificaţi prin alte procedee fizice, fără a le modifica funcţia tehnologică, pentru a facilita manipularea, aplicarea sau utilizarea acestora;
7. arome: orice substanţă aromatizantă, preparat aromatizant, aromă de transformare, aromă de afumare sau amestecul acestora.
SECTIUNEA A - INGREDIENTELE DE ORIGINE NEAGRICOLĂ MENTIONATE ÎN art. 3, alin. (3) lit. c) şi alin. (5) lit. d) din prezentele norme.
A1. Aditivii alimentari, inclusiv suporţii
A.2. Aromele
În această categorie sunt cuprinse: a) substanţele aromatizante: substanţe chimice cu proprietăţi aromatizante obţinute prin procedee fizice, enzimatice sau microbiologice plecând de la materia vegetală sau animală, fie ca atare, fie transformate pentru consumul uman, prin procedee tradiţionale de preparare a produselor alimentare şi etichetate ca substanţe aromatizante naturale; b) preparatele aromatizante sunt: acele produse altele decât cele definite la lit. a), concentrate sau nu, având proprietăţi aromatizante, obţinute prin procedee fizice, enzimatice sau microbiologice, care pornesc de la materii de origine vegetală sau animală, fie ca atare, cât şi după prelucrare pentru consumul uman, prin metodele tradiţionale de preparare a alimentelor. c) aroma de transformare: un produs obţinut prin încălzire la o temperatură mai mică de 1800 C pe o perioada de 15 minute dintr-un amestec de ingrediente care nu posedă necesarul de proprietăţi aromatizante. d) arome de afumat: un extract de fum utilizat în procedeele tradiţionale de afumat a produselor alimentare.
A.3. Apa şi sarea Apa potabilă Sare, utilizată în general la prelucrarea alimentelor.
A.4. Preparatele pe bază de micro-organisme.
Orice preparate cu micro-organisme, utilizate în mod normal în prelucrarea alimentelor, cu excepţia micro-organismelor modificate genetic.
A.5. Mineralele ( inclusiv oligoelemente), vitaminele, aminoacizii şi alte componente cu azot.
Minerale, vitamine, aminoacizi, alte componente cu azot, autorizate doar dacă folosirea lor în produsele alimentare în care sunt incorporate este impusa de lege.
SECTIUNEA B - AUXILIARII TEHNOLOGICI ŞI ALTE PRODUSE CARE POT FI UTILIZATE LA TRANSFORMAREA INGREDIENTELOR DE ORIGINE AGRICOLĂ PROVENITE DIN PRODUCTIA ECOLOGICĂ, menţionate în art. 3, alin.(3) pct. d) şi art. 5, alin.(5) pct. e) din prezentele norme
|